Al Tau – Stefan Moisanu

Well-Manicured Man

In urma cu aproape un an, citeam un articol excelent scris de Stefan Moisanu, un IT-ist din Iasi. Recent am observat ca blogul sau a disparut fara urma de pe Internet, impreuna cu orice posibilitate de contact sau follow in alta parte. Insa ultimul sau articol, cel pe care il redau mai jos, a ramas in feed readerul meu, si nu doresc sa se piarda. Asa ca il republic pe blog. Site-ul original a fost mstefan.svbtle.com. In caz ca autorul va dori sa-l sterg de pe blogul meu, reproducerea fiind neautorizata din lipsa de posibilitate de contact, poate sa-mi scrie si voi proceda in consecinta. Articolul original nu avea o imagine, dar mi-am permis sa adaug eu una; este vorba despre actorul John Neville care a jucat un rol remarcabil de membru al organizatiei obscure din filmul X-Files. Desi nu debordeaza de bogatie, oamenii din umbra detin o putere imensa ce se poate resimti pe parcursul filmului; este o putere indirecta ce vine din cunoasterea unor informatii exceptionale si din relatiile ce le pot folosi pentru a rezolva practic orice situatie, situandu-se permanent cu un pas inaintea investigatiilor celor doua personaje principale.

Proprietatea privata si inviolabilitatea ei reprezinta unul din acele principii la care toata lumea adera si pe care nimeni nu le respecta. Privita de libertarieni ca un pilon fundamental al libertatii, proprietatea privata este, in forma ei de expresie actuala, doar o forma de inlantuire.

Cate din lucrurile tale sunt cu adevarat ale tale? Cat de mult le detii tu si cat de mult te detin ele pe tine?

Masina ta? E a ta doar cand o admiri in parcare. In rest, dreptul tau de a o folosi e reglementat de politie, de compania de autostrazi, de autoritatea de inmatriculari, de autoritatea careia ii platesti impozit.

Casa ta? Nu e a ta. Chiar daca nu apartine de fapt bancii, ea poate oricand sa fie luata de orice institutie a statului abilitata sa puna un sechestru asigurator pe ea, cu cele mai firave argumente. Si oricum esti constrans sa platesti impozit pe ea. Daca nu o faci, iti va fi luata.

Firma ta? Numai un tanar care isi toceste pentru prima data coatele la Registrul Comertului crede in visul asta. Procentul din acte nu arata cat detii tu din firma ci cat de mare e expunerea ta ca persoana fizica. Firma apartine statului care o reglementeaza si o impoziteaza dupa pofta inimii, pe banii tai, apartine bancii, apartine oricui mai putin tie. Si locurile de pe planeta unde firma chiar e a ta sunt vanate si distruse cu o tenacitate greu de imaginat.

Averea ta? Reprezentata in bani pe care nu tu ii emiti si asupra caror valoare nu ai nici un control. In participatii la fonduri de investitii despre care ai prea putine informatii. Tinuta intr-o banca ce iti spune sa o crezi pe cuvant ca inca o mai are. Confiscabila in cateva minute prin cateva fraze scrise pe o foaie.

Si nu te lasa pacalit ca cele de mai sus se aplica numai lucrurilor mari. Orice forma de proprietate, cat de mica, e conceputa sa te lege cumva. Poate e bine sa avem in minte imaginea lui Gulliver tinut la pamant de mii de fire subtiri intinse de liliputani. Pentru fiecare lucru pe care il detii esti dator cuiva.

Pentru societatea moderna, proprietatea privata nu e un drept ci un privilegiu pentru care trebuie sa platesti. Si pentru care trebuie sa inghiti si sa te supui. Altfel iti va fi luat.

Se naste astfel reactia naturala a unui spirit liber de a respinge lanturile proprietatii. Inchirierea este forma de rebeliune predicata de adeptii noului om liber. Lucrurile sale incap intr-o valiza. Nu traieste pentru a cumpara lucruri ci pentru a face lucruri. E liber profesionist (aici intra si firmele mici) sau a avut un exit. Averea sa e in mintea sa, in experientele traite, si pe acestea nu i le poate lua sau impozita nimeni.

Si uite asa, societatea si-a rezolvat problemele. Pe cei lasi i-a inlantuit cu iluzia proprietatii. Pe cei rebeli i-a transformat in eterni calatori, prea putin interesati si implicati social.

Intuitia ne spune ca nu poate fi o oranduiala naturala, ca tot acest model e fabricat cu un scop. Asa e, exista o a treia cale, explorata de atat de putini incat pare mai mult subiect de film. Puterea in loc de proprietate. Puterea relatiilor, puterea cunoasterii, puterea banilor inteligent injectati, puterea informatiei obtinute inaintea tuturor, puterea loialitatii celor din jur (obtinuta prin santaj sau manipulare). Daca mafiotii batrani care traiesc in cocioabe si controleaza orase ti se par prea de film, gandeste-te la Iliescu si altii mai putini vizibili care nu au mai nimic dar controleaza mult.

Puterea nu are nevoie de garantarea inviolabilitatii. Ea exista pentru ca proprietatea altora e violabila. Greseala pe care o fac multi e ca isi folosesc puterea pentru a acumula proprietati. Ar trebui sa invete de la traficantul de droguri a carui prim principiu e “don’t get high on your own supply”.

Advertisements