Stropi de umbră

Trei ani de înghețare

În tăcere.

Măsurându-mi cu grijă cuvintele

Și fiecare acțiune

Sau reacție.

 

Controlându-mi emoțiile și faptele,

Mușcându-mi limba,

Văzând multe și în profunzime,

Dar nepermițând cuvintelor mele să zboare

Scrise sau vorbite.

 

Pretinzând că sunt părtaș al unei psihoze colectiv-acceptate

În care negrul poate fi transformat în alb

Și vice-versa,

În care prezentul este tot ceea ce contează

Iar viitorul este născut mort.

 

Rătăcind prin ceața jilavă

A apostaziei morale,

Prin omniprezentele mlaștini mistice

Ale ineptitudinii atotcuprinzătoare

Care pătrunde peste tot și scuză totul.

Chiar și crima.

 

Tiranie și abuz, în secret dragi sufletului tuturor,

Dar cu o față umană – o diferită mască.

Sau măști.

Prea multe deplasate către Stânga,

Și prea putin loc liber rămas pentru Dreapta.

Sau pentru drepturi.

Sau pentru bun-simț.

 

Semi-zei conducând hoarde de aproape-oameni

Care aduc jertfe și mită la altare bine-stabilite

În speranța unei clemențe

Sau a unui câștig.

Victime care poartă la fel de multă vină ca și asupritorii lor

Pentru că le permit să prospere și să conducă

Și sa ucidă speranța.

 

Toată lumea luptă.

Toată lumea este un aspirant la câștig,

Cerșind atenție sau laudă,

Cerșind apa sărată care nu satisface niciodată

O sete sfâșietoare.

 

Relativitate.

Relativitate a prieteniei,

A dragostei, a angajamentelor sau a compasiunii,

A surselor de putere,

A celor aflați la putere.

 

Jocuri.

Jocuri care ne ajută să ne ucidem Timpul,

Jocuri care ne ajută să evităm

Sa ne privim în oglindă

Sau să fim în mod autentic împreună cu celălalt.

 

Apleacă-ți capul!

Există întotdeauna un preț.

Dar dacă reziști sau nu ai flexibilitatea necesară,

Pregătește-te pentru vremuri grele

Care nu vor fi de folos nimănui.

 

Sa ai încredere în cineva?

Niciodată.

O persoană șantajată sau șantajabilă este de departe preferabilă unei persoane cu adevărat loiale.

Este mult mai interesant să tragi sforile

Și este de departe mult mai bine să fii temut decât să fii iubit.

 

Se spune că o viață în serviciul celorlalți este onorabilă.

Este.

Este de asemenea cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru cei care depind de tine sau de abilitățile tale.

A trăi doar pentru tine

Este întoarcere în Deșertul Sufletului.

 

Obișnuiam să cred că sunt puternic.

Încă sunt.

Dar puterea mea nu mai este măsurată prin ceea ce pot crea sau ce pot da naștere în realitatea acestei lumi,

Ci mai degrabă e data de valoarea acelor lucruri la care pot renunța sau cât îmi pot permite să pierd.

Pot să mă îndepărtez de ceea ce este dăunător sau îmi arde aripile,

Fără să ma simt distrus sau atașat

De lucruri care nu durează.

 

Părinți, rude, vecinul meu –

Ei nu sunt atât de nevinovați precum s-ar crede.

Ei au fost și sunt demiurgii lumii de astăzi.

Prin acțiunile și inacțiunile lor

Au adus în realitate lumea în care suntem obligați să trăim

Sau lumea pe care suntem obligați să o lăsam în urmă

Sau din care suntem nerăbdători sa scăpăm prin toate mijloacele posibile.

 

Mă uit înapoi la ochii lor înlăcrimați, fiind doar pe jumătate împăcat,

Deoarece unei părți din mine îi pasă încă de ei,

În timp ce o altă parte îi învinovățește continuu

Pentru ceea ce au făcut

Și pentru ceea ce nu au făcut.

 

Este greu să duci trei bătălii

Simultan.

Una cu exteriorul,

Alta cu cei dragi,

Și o a treia cu tine însuți.

 

Pe măsură ce un capitol se închide și altul se deschide,

Fiind plin de cicatrici și zăpăcit,

Înțeleg:

„Există un Șarpe în Grădină.

Iar Cain este fratele meu ”.

4 thoughts on “Stropi de umbră

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s