Tulburări legate de Stres

Realitatea cabinetului de psihiatrie este faptul ca multe tulburari psihice apar datorita factorilor exteriori si nu numai din intalnirea unei vulnerabilitati personale a pacientului cu factorii de risc din exterior. Bolile precum schizofrenia, depresia, bipolaritatea, au cauze multifactoriale, dar exista tulburari ce pot apare la fiecare dintre noi, indiferent de cat de predispusi suntem la a face boli psihice. In aceasta categorie intra reacția acuta la stres, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) si tulburarea de adaptare (sau de ajustare) unde este inclusa si reacția de doliu. Aceste tulburari sunt clasificate impreuna in cadrul tulburarilor nevrotice, dar mai exista si alte boli legate de stres ce sunt clasificate in alte parti in clasificarea internationala a maladiilor, spre exemplu neurastenia (oboseala datorata stresului prelungit si intens, a burnout-ului sau surmenajului) sau modificarea durabila a personalitatii in urma unei experiente catastrofice (de exemplu pierderea unui membru prin amputatie sau trecerea printr-o boala organica extrem de mutilanta).

Tulburarea acuta de stres sau reactia de stres este intalnita peste tot (cabinete de medici de familie, cabinete ale altor specialitati) dar nu e recunoscuta si nu e diagnosticata de multe ori. Spus simplu, reactia la stres este raspunsul unei persoane la un soc psihic, fie de intensitate crescuta, fie neasteptat. Tehnic, reactia de stres poate persista maxim 1 luna, dupa care se diagnosticheaza tulburarea de adaptare, care se poate intinde pe luni si ani de zile. Despartirea brusca de persoana iubita, un accident al unui membru al familiei, pierderea, abandonul, tradarea, schimbarea statutului, etc., toate pot determina reactii. Iar aceste reactii pot fi diferite, in functie de temperamentul sau personalitatea persoanei respective; unii fac reactii depresive, altii reactii anxioase, unii devin furiosi, altii devin marginal-psihotici, unii se “isterizeaza” sau fac „crize convulsive”. Practic poate sa apara orice forma de reactie la stres in urma unui soc. Tulburarea de adaptare apare mai ales in contextul schimbarilor legate de marile cicluri de viata: plecarea copiilor de acasa, casatoria, divortul, decesul cuiva drag, conflicte puternice in familie care nu pot fi solutionate nicicum din punct de vedere psiholgic (sau practic).

Reactia de doliu intra in cadrul tulburarilor de ajustare, si reprezinta suferinta „excesiva” legata de decesul cuiva. Este foarte interpretabil ce inseamna „excesiv”, deoarece pe de-o parte oamenii au grade diferite de atasament si pe de alta parte deoarece decesul poate fi „asteptat, normal, la batranete” sau „socant, neasteptat, la tinerete sau in urma unui accident survenit brusc, atunci cand pacientul nu mai are ocazia sa-si ia ramas-bun de la cel decedat”. Mai mult, psihiatria considera ca doliul normal dureaza 1 an. Si acest aspect este extrem de discutabil, pentru ca nu putem hotărî pentru celalalt (pentru pacient) cat timp trebuie sa poarte doliu dupa cineva; unii isi proceseaza doliul in 3 luni sau 6 luni, altora le sunt necesari 2-3 ani, iar altii nu pot sa-si mai finalizeze doliul niciodata (ganditi-va la numarul mare de femei care raman imbracate in negru tot restul vietii lor dupa moartea sotului sau a copiilor, fiind imposibil a fi consolate si fiindu-le imposibil sa mai fie la fel dupa respectivul moment traumatic).

Reactia de doliu poate necesita tratament. Ghidurile psihiatrice nu indica tratament pe parcursul primului an dupa decesul cuiva, si in mod constant refuz sa prescriu tratament, lasand procesul de doliu sa se rezolve natural, de la sine, si explicand pacientilor faptul ca „medicamentele nu vor aduce inapoi pe cel decedat”. Totusi, este de bun-simt sa se prescrie anxiolitice atunci cand nelinistea celui indoliat este prea mare, si este prudent sa se prescrie antidepresive (sau chiar internare) atunci cand familia vine cu pacientul si spune ca acesta a incercat sa se omoare, sau prezinta elementele unui episod depresiv (in acest caz se schimba diagnosticul in depresie). Este important de notat ca multi pacienti fac tentative de suicid reusite in urma decesului celor dragi, altii cad in abuzul de droguri sau alcool, si unii pot deceda subit printr-un infarct fara explicatie, motiv pentru care doliul nu trebuie tratat cu superficialitate. Poate ca cel mai dificil aspect in discutia cu un pacient indoliat este absurditatea vietii si a mortii; nu exista o explicatie rationala pentru viata si nici pentru moarte sau momentul in care survine decesul, circumstantele decesului, etc. Pacientii cauta o alinare, cauta „sa se agate de ceva”, cauta „cauza sau motivul decesului”, si deseori „cauta vinovati, cauta pe cineva pe care sa dea vina pentru moartea celui iubit”. Aceste discutii sunt dificile si pentru psihiatru, deoarece confruntarea cu moartea cuiva activeaza transferential si confruntarea cu moartea viitoare a psihiatrului (este un truism ca toti oamenii vor muri).

PTSD este reactia de stres declansata sau precipitata de un stres sau trauma majora, catastrofica. Toate stresurile sunt traume, dar cele din PTSD „ies din grafic”. Persoana in cauza a fost expusa (a trait, a fost martora) la un eveniment traumatic exceptional care a implicat moartea, vatamare, iar raspunsul persoanei a fost frica intensa, neputinta, oroare. Este vorba de razboi, accident de munca sau rutier, atac terorist, sechestrare, luare de ostateci, amenintare cu moartea, viol, etc. Dupa ce evenimentul inceteaza, persoana continua sa retraiasca amintirea traumei, sa se gandeasca obsesiv la ea, sa aiba vise recurente ale traumei, sa actioneze ca si cum evenimentul s-ar repeta si sa aiba reactii inadecvate, de evitare a acelor elemente ce ii aduc aminte de trauma. Interesul pentru alte activitati scade, reactiile afective sunt restrânse, persoana se detaseaza afectiv de exterior, devine pesimista, are insomnii, nervozitate si accese de furie, nu se poate concentra. Veteranii din razboiul din Vietnam pot fi un exemplu bun, la fel si martorii unor atentate (fie cu bomba, fie uciderea oamenilor pe strada, vezi camionul de la Nisa care a călcat pietonii pe trotuare). Majoritatea migrantilor din zonele de razboi gen Siria sau Africa au PTSD, desi o mare parte dintre acestia solicita azil si pentru rațiuni economice, de a avea o viata mai buna. PTSD poate fi acut (sub 3 luni) sau cronic (peste 3 luni), si cu cat societatea va deveni mai violenta, cu atat cazurile vor fi mai frecvente. Asocierea cu depresia, fobiile, anxietatea si consumul de alcool sau droguri (pentru a uita trauma) este frecventa. Evolutia este deseori spre cronicizare. Tratamentul este dual, medicamentos (antidepresive si anxiolitice) si psihoterapeutic.

Articolul se poate regasi in sectiunea educationala InfoPsy din meniul website-ului. Tot acolo se poate găsi o broșură educativa, in format pdf, dedicata stresului, broșură aflata la a doua versiune. Multumesc anticipat pentru orice apreciere (like) sau distribuire (share)!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s