Tulburări legate de Alcool

Alcoolismul reprezinta principala problema psihiatrica din Romania si, dupa parerea mea, dependenta de alcool este mult mai dăunătoare decat dependenta de tutun sau droguri. Fumatul omoară prin cancer pulmonar doar pe cel care fumeaza, pe cand alcoolismul face victime in familie, printre prieteni, este o gaura imensa ce inghite bani prin spitalizarile repetate atat in psihiatrie cat si pe celelalte specialitati, bani care sunt luati de la noi toti, prin bugetul de stat. Exista un curent de opinie care sustine ca alcoolismul trebuie intampinat cu intelegere si empatie, si trebuie considerat o boala care aduce atingere voinței pacienților de a se lasa de baut. Da, asa este. Dar reversul situatiei este faptul ca acesti pacienti abuzeaza sistemul de sanatate in multiple moduri, iar lipsa unor masuri intense si sustinute pentru a tine sub control fenomenul, face ca sa se piarda fonduri ce ar fi fost poate mai utile in alte parti ale societatii. Similar, problema drogurilor, chiar daca e o problema serioasa, nu are aceeași intindere si acelasi impact ca cel al alcoolismului; explicatia e simpla: alcoolul este disponibil pretutindeni, este usor de procurat, este la îndemână; drogurile sunt greu de gasit si sunt scumpe.

Exista multe studii si multe procente vehiculate prin literatura, dar statisticile din Romania sunt greu de alcatuit si voi lasa cititorul sa isi satisfaca curiozitatile statistice din alte surse de informare. In practica, cat timp am lucrat la Clinica din Cluj, alcoolismul a reprezentat mai mult de jumatate din motivele de internare, iar in sectiile de barbati estimez ca se apropia in jur de 70% din totalul internarilor. In Franta, alcoolismul este rar in spitalul de psihiatrie, pentru ca se bea mai putin, pentru ca medicul de familie manageriaza cazurile mai eficient si pentru ca multe sevraje se realizeaza in ambulator. Cand spun rar, asta inseamna ca treceau luni de zile fara sa vad un caz de alcoolism… Mai trebuie sa spun si ceea ce cred personal: in Romania se bea în neștire, in cantitati mari, alcool de proasta calitate, pe fond de haos social combinat cu ajutoare sociale acordate prea facil…

Tulburarile legate de alcool se pot organiza in 3 grupuri: tulburari directe cauzate de alcool (intoxicația (adică beția), sevrajul (reacția la oprirea din consum a unui dependent de alcool), deliriumul si halucinoza), tulburari ale comportamentului (abuzul si dependenta) si efectele la distanta in timp (encefalopatia amnestica Wernike-Korsakoff, dementa alcoolica). Voi lasa cititorul sa se documenteze din alte surse in legatura cu fiecare tulburare, deoarece s-a scris enorm pe acest subiect si nu are rost sa repet ce au scris altii.

Psihiatrul este solicitat pentru mai multe situatii legate de alcool. Uneori sunt adusi la consult pacienti in stare de ebrietate (beți). In tarile civilizate exista camere de „dezbătare” (daca imi e permis termenul), unde pacientii sunt lasati sa doarma in siguranta pana elimina alcoolul din corp. In Romania acesti pacienti sunt deseori internati pentru ca nu se pot controla si isi pot pune viata in pericol. Alteori sunt preluati pe semnătură de catre familie. Alteori pacientii sunt adusi pentru ca „au intrat in pana de alcool”, adica, bautori cronici de alcool fiind, au ramas fara „combustibil” si, dupa cateva ore sau 1-2 zile, au intrat in sevraj (adica tremura, transpira, au nevoie sa bea si nu au ce). Sevrajul nu e motiv de internare de urgenta, iar pacientilor li se propune sevraj in ambulatoriu (in Franta asta se face in exteriorul spitalului de cele mai multe ori). Cum se face? Se inlocuieste alcoolul cu diazepam sau lorazepam (care actioneaza in aceleasi locuri din creier in care actioneaza si alcoolul, si au efecte asemanatoare), dupa care se scade treptat, gradual, doza. Problema e ca deseori pacientii se prezintă in urgenta cu sevraj complicat cu delirium sau crize convulsive (au facut crize epileptice din cauza excesului indelungat de alcool). Atat deliriumul cat si crizele convulsive pun viata pacientului in pericol, motiv pentru care se recomanda internarea (la nevoie si contra voinței pacientului). Deliriumul este impresionant: pacientul transpira, tremura, este instabil, agitat, are vedenii (adică halucinații), deseori sub forma de insecte sau animale mici si multe (șoareci, șerpi). Cei care au facut crize convulsive vin deseori cu capul spart sau cu fracturi diverse. Mult mai rar se prezinta pacienti cu un aspect de dementa: sindromul amnestic alcoolic (amnestic = amnezie, lipsa de memorie), care au dezvoltat leziuni pe creier in asa hal incat pot cu greu sa mai recupereze ceva.

Pericolul cel mai mare la orice pacient alcoolic prezentat in urgenta este ireversibilitatea leziunilor pe creier. Bețivul bea si nu mănâncă, ceea ce duce la carente alimentare (nu se hraneste). In general asta nu e o problema, doar ca, fiind doar consumator de alcool, pacientul nu mai ia din exterior nici elemente esențiale creierului sau, anume vitaminele din grupul B (in special B1 si B6, dar si B12). Vitaminele din grupul B sunt esentiale pentru creier, lipsa lor ducând la dementa alcoolica. Este o cauza puerila (lipsa de vitamine) dar zecile de dementi alcoolici ce trenează prin spitalele de cronici (si din Romania dar si din Franta) stau mărturie pentru aceasta deficienta de vitamine.

Tratamentul alcoolismului se face in 3 etape: tratamentul de dezalcoolizare, cel de prevenire a recaderilor pe termen mediu si cel de lunga durata. Daca bolnavul este baut (in intoxicatie), este interzis sa se dea medicamente (se asteapta pana isi revine). Daca e in sevraj, se inlocuieste alcoolul cu diazepam (ceea ce duce la linistirea pacientului), si se mai adauga vitaminele B1 si B6, alaturi de glucoza (creierul funcționează pe glucoza). La acest tratament minimalist, se pot adauga la nevoie medicamente pentru palpitații, contra varsaturilor si, in mod uzual, carbamazepin, un medicament antiepileptic ce are efecte multiple (previne crizele convulsive, calmeaza pacientul, reduce impulsivitatea si scade apetitul pentru alcool). In Fanta se foloseste doar tratamentul minimal cu diazepam si cele doua vitamine. Dupa incheierea etapei de dezalcoolizare, pacientul roman este „aruncat in societate”, de obicei doar cu un tratament care continua vitaminele si carbamazepina. Rezultatul este o reintoarcere in spital a pacientului destul de repede, dupa ce acesta se opreste, la externare, in primul birt, pentru a relua consumul de alcool. In Franta, se trece la etapa a 2-a, care inseamna monitorizarea pacientului, consilierea psihologica, participarea la grupuri, si cam tot ce se scrie frumos prin cărți.

Realitatea este ca alcoolismul e marcat de recăderi frecvente. In toti anii de cand practic psihiatria (inclusiv si anii de rezidentiat), am intalnit doar un singur pacient care a reusit sa ramana abstinent fata de alcool la un an de la externarea din spitalul de psihiatrie. Motivul sau a fost ca a dorit sa trăiască pentru a-si vedea copiii mari. Restul pacientilor pe care i-am intalnit au reluat consumul la cateva luni dupa externare… si nu am vazut putini pacienti… Riscul de a relua consumul de alcool ramane si peste ani, conform regulilor ca „odată alcoolic, toata viata alcoolic” si „după primul pahar niciun alcoolic nu se mai poate opri”. Familiile disperate ma intreaba deseori daca alcoolismul se poate vindeca, iar raspunsul meu e ca nu; se poate doar tine sub control, iar controlul asta e foarte slab. Mai sunt intrebat si daca alcoolismul se transmite copiilor parintelui alcoolic; raspunsul meu este ca da (riscul e de 4 ori mai mare de a fi si copilul un viitor alcoolic), dar nu e o transmitere atat de importanta genetic cat comportamentala, copilul luand parintele ca model pentru viitor.

Orice diagnostic legat de alcool e insotit de doua diagnostice suplimentare legate de comportament: abuzul si dependenta. Abuzul (sau uzul nociv de alcool) este atunci cand se consuma in mod periculos alcool (periculos pentru sanatate, din punct de vedere legal, etc.), inclusiv consumul „de weekend” sau o data pe luna. Dependenta are cateva caracteristici suplimentare: toleranta, sevraj, compulsie de consum, lipsa controlului si probleme financiare. Toleranta inseamna ca organismul pacientului se obisnuieste cu cantitati din ce in ce mai mari de alcool, ceea ce duce la nevoia de a creste cantitatea de alcool pentru a se obtine efectele placute ale alcoolului (dozele obisnuite nu mai sunt eficiente). Sevrajul inseamna ca, la intreruperea consumului, organismul pacientului va semnaliza faptul ca are nevoie de alcool, iar pacientul va fi intr-o stare de agitatie si de nevoie (craving) de alcool. Compulsia de consum inseamna ca pacientul va consuma alcoolul indiferent de consecintele pe planul social, familial sau profesional, fara control (pacientul face eforturi ca sa se lase de baut si nu poate), generand probleme financiare si fiind nevoit sa rupă din timpul alocat familiei sau activitatilor ce ii faceau placere anterior pentru a se realcooliza.

Alcoolul este consumat pentru variate motive: din placerea pura de a bea, pentru a avea curaj, pentru a uita de probleme, pentru a nu fi trist, pentru a se integra intr-un grup social de băutori, etc. Alcoolul ajunge in sange cam in jumatate de ora si 90% e metabolizat prin ficat, restul fiind eliminat prin transpiratie, respiratie, urinar. Unii oameni (in special asiaticii) nu pot metaboliza alcoolul la nivelul ficatului (le lipseste o enzima dintr-o cauza genetica) si a bea alcool echivaleaza pentru ei cu a se intoxica cu o otrava. Similar, evreii consuma putin alcool. La polul opus se afla inuiții din zona arctica si amerindienii din rezervatiile din SUA, care sunt grupurile etnice cele mai predispuse la alcoolism. De la aceste observatii s-a pornit in cautarea predispozitiei genetice la alcoolism. Consumul excesiv de alcool se asociază deseori cu alte boli psihice: anxietatea, depresia, bolile schizofrenice, bipolaritatea, psihopatiile, consumul de droguri, motiv pentru care uneori tratamentul alcoolismului presupune si medicamente impotriva anxietatii, antidepresive si timostabilizatoare. Pe langa alcoolemie, in Franta, cam toti alcoolicii sunt testati si pentru droguri (teste rapide din urina sau teste din sange), pentru ca se stie ca cine consuma alcool deseori consuma si alte substante, motiv pentru care se verifica aceasta ipoteza.

Pe langa tratamentul menționat mai sus, exista grupurile AA (alcoolicii anonimi). Sunt organizatii eficiente, fiind prezente si in Romania. Datele lor de contact se gasesc pe internet. Psihoterapiile pentru alcoolici sunt marcate de o puternica ineficienta, pentru ca pacientii nu sunt seriosi, nu se tin de treaba, vin bauti la sedintele de terapie. Dar merita incercat. Apoi exista mai multe terapii cu medicamente care incearca sa reduca apetitul pentru consumul de alcool si sa mentina abstinenta: disulfiramul (folosit si in Romania), acamprosatul si naltrexona (folosite in Franta). Sunt terapii care se incep in spital, sub supraveghere, de catre alcoolicii care doresc realmente sa se mențină abstinenți. In fata imensitatii acestei probleme a alcoolismului, medicii au realizat pana la urma ca a obtine abstinenta totala este o utopie, motiv care a dus al aparitia nalmefenului, un medicament care scade „pofta” de alcool dar nu urmareste oprirea completa a consumului. Este, dintr-un anumit punct de vedere, un management al pierderii luptei cu alcoolul de catre sistemul medical.

Articolul se poate regasi in sectiunea educationala InfoPsy din meniul website-ului. Tot acolo se poate gasi o brosura educativa, in format pdf, dedicata alcoolismului, brosura aflata la a doua versiune. Multumesc anticipat pentru orice apreciere (like) sau distribuire (share)!

7 thoughts on “Tulburări legate de Alcool

  1. Vă citesc mereu, cu mare curiozitate. Sunt asemenea acelui student care citea o carte fără coperți și se regăsea în fiecare boală până ce a citit pe cotorul cărții că era vorba despre bolile calului. Am uitat autorul schiței.
    Abia aștept să scrieți despre fumat. E viciul meu de peste 50 de ani. Mi-e bine, dar costă.
    Dacă aș avea bani, v-aș ruga să încercați să mă tratați. Doar că banii se duc pe muuulte țigări care mă fac să mă simt okei. Plus că fumând reușesc să-i îndepărtez pe cei care nu mi se potrivesc. Uf. M-am răcorit.
    Succes. Îl meritați.

    Liked by 1 person

    1. Mersi de aprecieri!
      Nu am in planul apropiat un articol despre fumat… tine mai mult de psihologi decat de psihiatri… In plus, nu se folosesc medicamente pentru abstinenta la tutun, poate cu exceptia patch-urilor de nicotina si tigarilor electronice. Psihologic insa, se cauta beneficiul fumatului, relatia cu placerea, si apoi se cauta inlocuirea cu ceva mai putin nociv. Hipnoza am auzit ca merge bine. In strainatate se dau uneori antidepresive pentru reglarea comportamentului (adica nu neaparat pentru o depresie), dar de cele mai multe ori se trimite pacientul la psihoterapeut pentru solutii personalizate in functie de istoria sa personala si specificul dependentei sale. Cam asta e, pe scurt, povestea cu fumatul.

      Liked by 1 person

  2. Foarte bun articolul, multumesc Doctore! Foarte mare problema intr-adevar. Mai e un aspect, al “alcoolicilor functionali” care este foarte raspandit. In provincia Ontario din Canada, accizele mari care fac alcoolul destul de scump, combinat cu un monopol al guvernului la vanzarile de alcool contribuie la tinerea sub un anumit control a problemei asteia. Si tocmai au legalizat consumul de marijuana care mai preia un pic din presiune (marijuana e mai ieftina si o alternativa viabila pentru cei care incearca sa “evadeze din realitate”).

    Liked by 1 person

  3. Gabriel

    Domnu doctor
    Sunteți profund neinformat cu privire la Asociația Alcoolicilor Anonimi.
    Dvs, la valoarea pe care credeți că o aveți, să publicati asemenea teorii bazate pe știri culese de pe marginea șanţului!!!
    Vă invit oricând doriťi la o ședință AA , indiferent de oraș și apoi puteți trage concluziile necesare.
    Din fericire pentru noi cei din AA șansa de a nu mai consuma alcool, depășește cu mult toate terapiile psihologilor, psihiatrilor sau mai știu eu ce alte terapii. Și asta adunate toate la un loc
    Cu respect
    Gabriel

    Like

    1. Eu doar menționez in trecere ca există AA, nu descriu activitatea acestora. Deci critica dvs. nu e fondată. Apoi, tot ce am scris e conspectat din carti de specialitate, nu scris aiurea dupa părerile mele sau luate de pe marginea șanțului asa cum extrem de agresiv ma atacați. Si nu, AA nu e extrem de eficienta, date fiind ratele mari se recadere; idealizati mult AA. In final, desi semnati “cu respect”, comentariul dvs. nu respecta nimic, nici macar efortul meu de a scrie. Scopul dvs. este de a distruge si discredita ceea ce eu m-am chinuit sa fac. Ma indoiesc de bunele dvs. intentii, mai ales ca nu aduceti argumente concrete pentru faptul ca AA e superioara tuturor celorlalte terapii. Doar aruncati cu negativitate peste munca mea.

      Like

  4. Zamfirescu Calin-Dinu

    Articolul mi-a placut, m-a tinut.
    Eu, unul, cred in recuperarea prin abordarea multidisciplinara a bolii, una bio-psiho-socio-spirituala. Foarte pe scurt: medici psihiatri pentru faza de management al sevrajului, dezalcoolizare, diagnostic tulburari psihice asociate (sau nu) consumului compulsiv (rezidential,1-3 saptamani intr-o clinica), psihologi, asistenti sociali si consilieri de egal (specializati in adictii) pentru terapia de grup model Minnesota (ambulatoriu, in centre de zi, pana la 6 luni), consiliere individuala model emotional si TCC (comportamental-cognitiva) si consiliere spirituala (cu preot din cultul cel mai apropiat beneficiarului/pacientului). Toate acestea, intercalate cu prezenta la grupurile de suport AA si implicarea subiectului in actiuni concrete de a ajuta alti alcoolici sa ajunga la abstinenta.
    Este un proces lung si anevoios, dar statisticile (deh!) arata o rata de recuperare de pana la 68%.

    Like

    1. Acum… realitatea românească e foarte diferita. Nu exista nicio abordare de niciun fel. Eventual pe hârtie. Se face un sevraj dar deseori fara Diazepam (pentru ca este incompetenta) , si cei care scapa sunt lăsați acasa cu vitamine si eventual, daca au noroc, un medicament stabilizator al dispozitiei emotionale. Pacientii de regulă nu iau tratamentul si se alcoolizeaza din nou la cateva zile. Psihologi ar fi disponibili dar cam nimeni nu merge la ei pentru alcoolism, din lene sau rusine (ca doar nu sunt nebuni sa meargă la psiholog). Si ciclul se reia. Clinici specializate pentru alcool nu am auzit sa existe in Romania. Asistentii sociali sunt invizibili, inutili si slabi, si oricum nu pot ajuta daca sunt impiedicati de pacienti. Consilierii si Minnesota sunt … nici nu stiu ce sunt astea ca nu am vazut niciodata… nici macar in Franta… Consilierea individuala e inexistenta ca nu are nimeni atatia bani in Romania… TCC si emotional… alte iluzii… Preoti sunt putini care pot ajuta, majoritatea fiind prea primitivi pentru a sti ce sa faca. Sunt putine exceptii din pacate. De grupurile AA nu stiu ce sa spun… nici nu stiu daca mai exista in Cluj… nu mai vorbesc de orasele mai mici…
      Statisticile sunt putin probabil sa fie adevarate. Oricum sunt statistici din strainatate. In Romania nu s-au facut si nu cred ca se fac statistici, dar daca totusi sunt publicate, cu mare probabilitate sunt false, facute din pix. Din ce am vazut, din alcoolism isi revine sub 1% din pacienti.
      Asta e realitatea pe care o stiu eu.

      Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s