Tulburări Anxioase

Anxietatea este similara cu emotia naturala de frica, numai ca nu se poate preciza ce anume o provoaca. In psihiatrie se spune despre anxietatea ca e „teama fara obiect (al fricii)”. Este un simptom care aduce destul de repede pacientul la psiholog sau psihiatru, pentru ca e greu de suportat. Pentru unii, anxietatea e mai greu de suportat decat durerea… si tind sa le dau dreptate. O prima problema ce se poate discuta este intensitatea anxietatii; oamenii vin la specialist nu pentru ca ii deranjeaza starea de neliniste sau de usoara anxietate sau tracul de dinaintea unui examen, ci intensitatea prea mare a ei raportata la ceea ce cred ei ca este adecvat sau normal, ori durata prea mare in timp. Spun asta pentru ca multi clienti vin in terapie cu obiectivul de a nu mai simti niciodata anxietatea, iar discutia preliminara arata deseori ca ei doresc doar o scadere a intensitatii sau a duratei, si nicidecum lipsa anxietatii, care are un rol bine stabilit de semnal atunci cand lucrurile nu decurg normal.

Anxietatea „se intampla” in cap, in creier, dar este resimtita in corp, la inima, in gât. Exista cateva substante implicate in aparitia anxietatii, dintre care serotonina, noradrenalina si o substanta mai putin cunoscuta (GABA), sunt pe primul plan, ele fiind si substantele (neuromediatorii) pe care actioneaza medicamentele administrate impotriva anxietatii (anxioliticele).

Tulburarile anxioase sunt separate in mai multe diagnostice, functie de anumite caracteristici, dar din punct de vedere psihodinamic se impart pe doua directii: anxietatea legata de moarte (tulburarea de panica) si anxietatea legata de viitor (tulburarea anxioasa generalizata, agorafobia, fobiile). Din punct de vedere al tratamentului, prima indicatie este psihoterapia si mai apoi terapia cu medicamente, dar pacientii, din comoditate sau din lipsa unei oferte generoase de psihologi (sau din lipsa banilor), recurg la a doua varianta. Problema este ca, spre deosebire de psihoterapie, care lucreaza pe rezolvarea problemelor, medicamentele au efecte de acoperire, de „anestezie” a simptomelor neplacute. Astfel, dupa perioade mai lungi sau mai scurte de acalmie, simptomele pot sa reapara. Tratamentul medicamentos se face functie de caracteristicile anxietatii, caracteristici care la inceput pot fi vazute mai clar, dar care cu timpul se combina: exista anxietati in care dintai paicientului ii trec prin gand niste idei, dupa care simte emotia de frica si ulterior incepe sa resimta senzatii in corp (transpira, tremura, are palpitatii, se sufoca); alteori sunt situatii in care pacientul simte modificari la nivelul corpului si abia dupa intra in panica. Prima categorie de pacienti sunt cei la care anxietatea e predominant psihica, a doua categorie de pacienti e cea a pacientilor cu anxietate predominant somatica. Tratamentul urmeaza aceasta clasificare, anume cei cu anxietate psihica primesc medicamente ce modifica gandirea (ce influenteaza serotonina din creier, anume majoritatea medicamentelor antidepresive, dar la doze mai mici), in timp ce anxietatea somatica e tratata in principal cu calmante (medicamente din familia diazepamului (benzodiazepine) sau cele din familia propranololului (beta-blocante) sau lungul sir al medicamentelor pe baza de plante (passiflora, valeriana, etc.). Totusi, in unele cazuri, nu poate fi intuita predominanta psihica sau somatica a anxietatii, sau anxietatea e foarte puternica (cum e in atacul de panica), motiv pentru care se dau medicamente din ambele clase sau direct antidepresivele-anxiolitice.

Statistic, studiile arata ca tulburarile anxioase apar la 25% din populatia generala (un sfert). Acesta e un procent greu de crezut; probabil nimeni nu scapa fara sa simta macar o data in viata anxietate sau sa nu aiba o perioada de stres in care sa nu fie nelinistit. Posibil procentul sa se refere la tulburarile anxioase diagnosticate in psihiatrie, dar este de remarcat ca majoritatea anxietatilor se opresc la nivelul cabinetelor medicilor de familie, in cardiologie, in camerele de urgenta, sau in cabinetele psihologilor. Femeile sunt statistic mai anxioase (5 femei la 1 barbat), la fel si cei divortati sau separati fata de cei in cuplu. Problemele anxioase apar in general intre 25 si 45 de ani, cu un debut timpuriu al fobiilor, in jurul varstei de 10 ani. Cei din clasele sociale elevate din mediul oraselor sunt mai anxioasi decat cei din clasele sociale mai putin favorizate si din mediul rural. Tipul de personalitate al pacientului nuanteaza in mod particular predispozitia la anxietati (cei cu personalitate dependenta fiind mai ingrijorati, de exemplu), iar evenimentele de viata, socurile, stresurile, sunt factori declansatori sau agravanti, de la aparitia carora se poate frecvent trasa evolutia tulburarilor anxioase.

Cauze? Exista multe teorii, care mai de care mai filosofice, pentru a explica anxietatea. Existentialistii vorbesc despre anxietatea existentiala (constientizarea faptului ca noi toti vom muri si consecintele acestei constientizari), psihanalistii vorbesc despre inconstient si frustrarile unor tendinte care genereaza anxietate atunci cand mecanismele defensive interioare sunt prea slabe, cognitivistii considera ca anxietatea e o reactie exagerata la evenimente banale din exterior, comportamentalistii spun ca anxietatea e un comportament învățat ca solutie pentru diverse situatii… Teoria biologică e cea dupa care se orienteaza psihiatrul, pentru simplul motiv ca el administreaza medicamente si partea psihologica tine de ceilalti colegi (psihologi, psihoterapeuti) din echipa terapeutica. Biologia spune ca transmiterea genetica a anxietatii este destul de vaga (desi e dovedita), si mai mult este vorba despre un dezechilibru la nivelul celor 3 substante din creier pe care le-am mentionat anterior. Tulburarile endocrine si metabolice isi aduc si ele aportul (mai ales tulburarile tiroidiene sau tumorile de tip feocromocitom).

Nu voi intra in amanunte legate de descrierea tulburarilor anxioase. Este de mentionat doar faptul ca anxietatea poate fi relativ constanta pe parcursul unei zile, sau in perioade de cateva ore cam in fiecare zi (tulburarea anxioasa generalizata) sau poate apare brusc si impresionant (atacul de panica). Alteori anxietatea apare atunci cand pacientul e expus unor situatii care ii provoaca o frica irationala: agorafobia (atunci cand e anxios in spatii deschise, cand trebuie sa traverseze strada sau sa treaca un pod), fobia sociala (de exemplu, cand trebuie sa vorbeasca in public sau sa foloseasca toaletele publice), fobiile specifice (frica de sange, de cutite, de fenomene ale naturii, de animale, de spatii inchise, etc.).

Atacul de panica este probabil cel mai frecvent motiv psihiatric de prezentare la camera de urgenta din spitalul general, mimand un infarct sau alte probleme organice grave. Exista o serie de simptome care pot apare in multe boli organice (tremuraturi, transpiratii, palpitatii, dureri de inima, senzatie de sufocare, frisoare sau bufeuri de caldura, senzatia ca „se face pielea de gaina”, amorteli la nivelul bratelor sau picioarelor, greata, etc.). Totusi, ceea ce e tipic in atacul de panica e o triada a fricii: frica de moarte – frica de a nu-si pierde controlul – frica de a nu innebuni. Daca triada exista, se poate spune cu mare certitudine ca avem in fata un atac de panica; daca nu exista, diagnosticul este in dubiu. La aceasta triada se adauga uneori o stare de derealizare (totul in jur pare ireal, ca intr-un film) si de depersonalizare (stare de confuzie in legatura cu propria persoana). Indiferent de diagnostic, pacientilor li se face in urgenta o electrocardiograma (EKG), se masoara tensiunea si gradul de oxigenare a sangelui (saturatia de oxigen), si se recolteaza uneori analize. Cum atacul de panica cedeaza destul de rapid, cam in 10 minute (rareori tine jumatate de ora), medicul urgentist pune pana la urma diagnosticul si instituie si tratamentul: o tableta de alprazolam (Xanax, Prazolex), sau, daca nu are, o tableta de diazepam.

Diagnosticul tulburarilor anxioase pare usor multor psihiatri sau medici de alte specialitati, dar poate pune uneori probleme. Crizele isterice seamana cu atacurile de panica extrem de bine, dar nu voi spune public cum se face diferenta pentru a nu educa eventualii isterici pentru a deveni mai “performanti”. Similar, anxietatea poate fi simulata foarte bine (cine poate sti ce simti cu adevarat?!), asa ca multi sunt tentati sa dea vina pe atacurile de panica sau pe anxietate pentru a obtine beneficii (concedii, tratamente inutile, dosare de handicap, etc.). Bolile endocrine sunt capcane diagnostice foarte intalnite (bolile tiroidiene, cele ale suprarenalelor, etc.). Hipoglicemia din diabet, anemia, epilepsia sau bolile cardiace pot fi trecute de asemenea cu vederea. Multe medicamente pot induce anxietate (in frunte cu antidepresivele la inceputul tratamentului) dar si mai frecvent drogurile si alcoolul. In final, anxietatea se poate asocia frecvent cu depresia (care trebuie activ cautata), cu tulburarile de personalitate (de exemplu, frica de abandon din personalitatea dependenta sau borderline), si poate fi simptom al schizofreniei (cand halucinatiile produc frica).

Anxietatea are o evolutie ondulanta in timp. Am intalnit multi pacienti cu atacuri de panica ce nu s-au dus la medic si au indurat ani de zile atacurile pana acestea s-au rarit sau au disparut. Problema care se pune de multe ori e calitatea vietii… Alteori anxietatea e insuportabila si se ajunge la medic foarte rapid. Cei cu fobii ajung sa le evite, dezvoltand strategii de evitare foarte bune, dar intrebarea care se pune e cam asa: cum ramane cu libertatea individuala cand, spre exemplu, iti e teama permanent sa nu iti treaca prin fata un șoarece fata de care tu esti fobic?

Tratamentul medicamentos dureaza in general macar un an. Strategia este sa se inceapa tratamentul cu medicamente pentru a linisti pacientul si pentru a-i da timp sa caute un psihotrapeut si sa inceapa o forma de psihoterapie. In mod tipic pentru anxietate, psihoterapia cea mai buna e cea cognitiv-comportamentala, dar si terapiile psihodinamice sunt eficiente. La acestea se adauga diverse tehnici de relaxare si chiar hipnoza. Spre deosebire de majoritatea bolilor din psihiatrie care au ca regula cronicitatea si incurabilitatea, tulburarile anxioase (in ciuda suferintei deseori semnificative) se pot vindeca, ceea ce aduce uneori o unda de satisfactie intr-o profesie (psihiatria) in care deseori nu se vede lumina de la capatul tunelului.

Articolul se poate regasi in sectiunea educationala InfoPsy din meniul website-ului. Tot acolo se poate gasi o brosura educativa, in format pdf, dedicata anxietatii, brosura aflata la a doua versiune. Multumesc anticipat pentru orice apreciere (like) sau distribuire (share)!

Advertisements

3 thoughts on “Tulburări Anxioase

  1. Anca Ghencea

    Buna ziua,

    Apreciez foarte mult ultimul articol.

    Sper ca toate aceste articole sa le inglobati intr-o lucrare.

    Sunt chiar putin furioasa dupa ce am citit articolul. Am mers luni si luni la un psihoterapeut si psihiatru care nu mi-a spus nicioadata ca eu sufar de anxietate si poate si de altele….. a trebuit sa citesc acest articol ca sa realizez asta….

    Nu prea ii inteleg pe colegii dvs…. Mergi, vorbesti ca televizorul, platesti si atat.

    Spor in toate sa aveti !

    Anca

    Liked by 1 person

    1. Deocamdata exista sectiunea InfoPsy unde se regasesc toate articolele de psihiatrie. De remarcat ca articolul acesta are si o brosura atasata (am scris cu verde la finalul lui). De publicat in volum nu prea cred acum, pentru ca editurile refuza pentru ca nu se va vinde bine un autor necunoscut…

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s