Tulburarea Obsesiv-Compulsivă

Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) este un mister in psihiatrie; s-a considerat ca e mai apropiata de schizofrenie, dupa care a fost clasificata in grupul nevrozelor, iar in prezent tendinta e ca sa fie considerata o entitate de sine statatoare. E o boala in general dificil de tratat, cronica, ce raspunde greu la tratament, invalidanta si frustranta atat pentru pacient cat si pentru psihiatru. La baza ei se afla ideea obsesiva – o tulburare a gandirii – dar apar asociate si imagini, impulsiuni sau comportamente repetitive si penibile, care paraziteaza gandirea, contra carora bolnavul lupta pentru a le inlatura, si care sunt recunoscute ca fiind straine mintii pacientului respectiv.

In psihiatria clasica se intalnesc mai multe obsesii:

  • Obsesiile ideative (intoxicatiile prin idee, de exemplu intrebarile cu „de ce?”: De ce e apa uda? De ce e cerul albastru? De ce e asa si nu altfel? De ce ma intreb de ce e asa si nu asa?, sau intrebarile cu „daca?”: Daca se intampla asa? Si daca se intampla altfel? Si daca se va intampla totusi asa dar si altfel atunci ce sa fac?

  • Ideile obsesive de contrast (ganduri condamnabile sau blasfemiante ce apar mai ales in biserici sau locuri sfinte, dorinta de a injura divinitatile, etc., ganduri ce intra in conflict cu credintele de baza ale obsesivului altfel evlavios; un alt exemplu este o mama ce isi iubeste copilul dar este chinuita de obsesia sugrumarii acestuia)

  • Amintiri obsesive sau rememorari obsesive (flashback-uri in care imi amintesc cum am intrat in casa si am gasit o scena tulburatoare (de exemplu, pe cineva mort) … si iar imi vine in minte cum intru pe usa si vad scena respectiva… si iar imi vine in minte ce am vazut… si iar vad cum usa se deschide si revad scena… si iar… si iar… )

  • Reprezentari obsesive, care sunt niste idei contradictorii ce duc la reprezentari vii (spre exemplu, o mama se duce la mormantul copilului ei si isi imagineaza ca il aude cum plange sau il vede cum se descompune in sicriu, si e chinuita de imaginea si de senzatia ca il aude cum vorbeste sau cum bate in sicriu ca sa iasa, si aceste lucruri se repeta obsesiv, iar si iar, in fiecare zi in care se duce la mormant, fara ca ea sa se poate opuna… si iar il aude cum plange si i se rupe sufletul… si iar si-l imagineaza in mormant cum sta in sicriu si cum vede capacul imediat deasupra ochilor sai si e intuneric… si imaginea iar apare si scena se repeta iar in capul ei, chinuitor, fara sa poata sa o opreasca…)

  • Obsesii fobice (ce ma fac daca imi trece prin fata o pisica, o pisica neagra sau o pisica tarcata, sau orice fel de pisica, dar o sa-i vad parul ala si ghiarele si o sa o aud cum miauna si o sa-mi fie frica… si ce ma fac daca imi trece prin fata acum, chiar acum, pisica asta… oricand poate sa sara de undeva… si nu stiu ce o sa ma fac pentru ca mi-e frica de pisica… )

  • Obsesii ruminative (De ce e apa e apa? De ce nu e aer? De ce e lichida si nu solida? De ce nu e gaz? Cum de este apa uda si nu e uscata? Cum ar fi ca apa sa fie uscata si nu uda? Care e opusul faptului de a fi ud? De ce apa este acest lichid si nu altul? De ce e transparenta si nu opaca? De ce pe Pamant e apa si nu e mercur, spre exemplu? De ce norii sunt facuti din apa? Cum ar fi daca apa nu ar fi apa si ar fi altceva?)

  • Obsesii impulsive sub forma unor acte absurde, irationale (de fiecare data cand sunt la un etaj superior, cand ma uit peste balustrada balconului, imi vine sa ma arunc in gol; nu, nu vreau sa mor, dar parca ma atrage golul de jos si parca imi vine sa ma arunc dar in acelasi timp incerc sa ma opresc si totusi tot ma vad cum pun piciorul pe balustrada si apoi celalalt si ma arunc; si atunci ma tin cu o mana strans de balustrada, si imi controlez corpul ca nu cumva sa porneasca singur catre hăul de jos, si am grija unde pun piciorul, cat mai departe de marginea balconului, pentru ca imi imaginez cum ar putea sa imi fuga piciorul si sa cad in gol dezechilibrandu-ma)

  • Actiuni obsesive – sunt anumite ritualuri pentru a scadea anxietatea (spalatul mainilor in obsesia de contaminare, ordonarea lucrurilor dupa culori sau dupa muchii sau linii perpendiculare, rugaciuni pentru a indeparta obsesiile religioase de contrast in care de exemplu se gandesc actiuni sau imagini cu continut erotic in circumstante nepotrivite). Aceste ritualuri care detensioneaza un pic bolnavul se numesc compulsii. Daca obsesia este in general o idee (tine de gandire), compulsia e o actiune ritualica (tine de comportament).

  • Îndoieli obsesive – sunt alt nume pentru actiunile obsesive care au la baza ambivalenta si nesiguranta ce determina verificari repetate (de exemplu verificarea robinetelor de apa sau a clantei de la usa sau a faptului ca usa e bine inchisa, inclusiv reintoarcerea de pe scari sau de pe strada pentru a verifica inca o data ca usa e inchisa).

  • Scrupule obsesive – in cazul in care gandirea e persecutata de greseli sau erori potentiale de ordin moral (Oare am facut bine sau nu? Oare e moral? Oare a fost drept? Am ales ce e bine sau ce e corect? Am ales cu mintea sau cu inima? Este corect dar este si drept?).

  • Obsesii senzoriale – franturi de melodii, cuvinte (uneori obscene), dialoguri, care raman in minte si se repeta chinuitor; sunt obsesii foarte intalnite mai ales in cazul melodiilor care pot ramane mai multe zile in mintea cuiva, obsesiv, parazitand gandirea.

  • Maniile mentale – revenirea obsedanta de nume (onomatomania) sau nevoia de a numara, aranja, ordona (aritmomania).

Obsesiile cu sau fara compulsii apar si in alte boli: depresia, anxietatea, schizofrenia, tulburarile de personalitate, diverse boli organice sau in contextul consumului de droguri. Dintre acestea, diferentierea cea mai dificila se face intre TOC si tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva (obsesiile (gandurile) si compulsiile (actiunile) sunt in concordanta cu personalitatea si cu felul de a fi al pacientului (adica egosintone) in tulburarea de personalitate, si sunt egodistone (adica pacientul sufera) in TOC. Apoi, diferentierea e dificila si intre TOC (ganduri ce sunt percepute de pacient ca fiind parazite si impotriva carora pacientul lupta) si schizofrenie (gandurile delirante sunt in concordanta cu pacientul care nu are nimic impotriva lor si adera la continutul lor).

TOC poate sa apara in 3 forme mai comune: obsesiile legate de murdarie si contaminare (cei care se spala de zeci de ori pe maini si desinfecteaza totul), obsesiile legate de numarare patologica si verificare compulsiva (verifica inchiderea usii) si obsesiile pure, fara compulsii. Cauza TOC este vag cunoscuta: anomalii la nivelul creierului, stresurile din familie, alte cauze psihologice. Asocierea cu boala ticurilor (Tourette) apare cam in jumatate pana la 90% din cazuri. Uneori (in jur de 12% din cazuri) TOC poate trece in schizofrenie (de fapt – pentru specialisti – este vorba despre debutul pseudo-nevrotic de tip obsesional al schizofreniei).

Tratamentul este relativ complicat si primele efecte apar cam dupa mai mult de 1 luna de tratament. Este in principal medicamentos, folosind triada antidepresiv + anxiolitic + neuroleptic, alaturi de care se mai pot da medicamente pentru insomnie. In cazurile grave se poate ajunge la terapie electro-convulsivanta (socuri electrice). Psihoterapia este si ea eficienta, dar necesita timp indelungat si o abordare profunda, psihodinamica. Evolutia este lunga, deseori nemultumitoare, cu recaderi frecvente, cu tendinta la cronicizare.

In final, doresc sa relatez primul caz de TOC pe care l-am intalnit cand eram rezident la Cluj, care a ramas pana acum si cel mai grav pe care l-am vazut. Era vorba despre o tanara in jur de 30 de ani care a fost adusa de urgenta pentru ca a sarit cu cutitul la mama ei pentru a o omori. Adusa incatusata de politie si ambulanta, tanara era calma. Ne-am gandit initial la schizofrenie, pentru ca mama povestea ca tanara nu doarme, vorbeste aiurea, nu are grija de copilul ei mic, este agresiva cu cei din jur. Intrand mai mult in amanunte, am aflat ca tanara isi petrecea in jur de 12 ore din zi privindu-se in oglinda, verificand permanent ca totul sa fie in regula si pieptanandu-si parul; de fiecare data cand se departa de oglinda, simtea o puternica neliniste si revenea imediat pentru a se mai oglindi inca o data, neglijandu-si treburile casnice si copilul. Conflictul a erupt atunci cand mama, furioasa si neintelegand situatia, a incercat sa ii ia tinerei pieptenele din mana, moment in care aceasta din urma a pus mana pe cutit. Nu a reusit sa treaca la act si sa isi injunghie mama pentru ca a trebuit sa revina din nou in fata oglinzii pentru a se… oglindi… Absurditatea acestei relatari poate duce cu gandul pe multi psihiatri la schizofrenie… Si totusi, a fost pana la urma o tulburare obsesiv-compulsiva…

Vezi si articolul meu despre OCD, cu o exemplificare filmata impresionanta a TOC (in engleza).

Articolul se poate regasi in sectiunea educationala InfoPsy din meniul website-ului. Multumesc anticipat pentru orice apreciere (like) sau distribuire (share)!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s