Q&A – isteria și epilepsia

“Ce inseamna mai exact isteria? Poti sa fii bolnav de epilepsie si de isterie in acelasi timp? Cum stiu cand e o criza epileptica si cand e o criza de isterie?”

Ceea ce in limbajul obisnuit se numeste „isterie” inseamna mai multe tulburari psihice. Exista o tulburare de personalitate histrionica, care se refera la un mod particular de functionare si de relationare la lumea exterioara, marcat de teatralism, cautarea atentiei, superficialitate a trairilor si a relatiilor, familiaritate, seductivitate, tendinta la manipulare si jocuri de rol (vezi articol anterior). Apoi exista tulburari nevrotice disociative (conversive) si somatice (somatoforme), cu tot cortegiul lor de simptome ce reprezinta practic isteria, asa cum a fost ea descrisa in psihiatria clasica (vezi articol anterior). Apoi exista alte tulburari in care apar elemente histeriforme ca parte a altor constelatii de simptome: tendintele isterice se accentueaza cu varsta (in demente), pot apare ca parte din afectarile psihice ale bolilor organice (boli psihice pe fond organic, de exemplu boala disociativa organica) sau mai rar in consumul de droguri sau alcool, in schizofrenie la debutul pseudo-nevrotic de tip isteriform (dar schizofrenii pot avea in paralel si simptome isterice), in tulburarea deliranta persistenta de tip somatic (cand simptomele „fantoma” isterice ating intensitate deliranta), in tulburarea bipolara sau maniacala (unde teatralismul maniacal si cel isteriform sunt greu de diferentiat), in reactiile acute de stres si tulburarile de adaptare de tip isteriform, si in intarzierea mintala unde unii retardati pot fi manipulativi si seductivi.

In psihiatria clasica este descrisa criza majora histerica, tulburare care acum este incadrata la tulburarea de conversie. Seamana cu o criza de epilepsie de tip convulsivant, fiind determinata de un conflict psihologic (se spune ca e pe fond psihogen, generat de psihic). Diferentierea dintre criza epileptica si cea isterica e dificila, si merita evidentiata in detaliu.

  • Factori declansatori: in epilepsie criza apare „din senin”, brusc, factorii declansatori fiind uneori caldura, lumina, zgomotul intens; in isterie factorul declansator este prezenta unei persoane cheie cu care istericul e in conflict, si cu cat anturajul (martorii crizei) e mai mare, cu atat criza va fi mai „grava” (e putin probabil sa apara o criza isterica in cazul unui isteric aflat singur in casa, fara martori, fara “audienta” sau “public”).

  • Simptome semnal: in epilepsie poate uneori sa apara aura (senzatia de deja-vu, țiuituri sau pocnituri in urechi, tulburari ale vederii) dar de cele mai multe ori criza apare brusc (uneori cu un țipăt), fara nimic care sa o anunte (in consecinta, epilepticul va avea leziuni in urma caderii pe jos, lovituri, răni, vânătăi, chiar fracturi sau cap spart); in isterie apar deseori simptome semnal de tip amețeli, dureri de cap, senzatie de lesin, slabiciune, amorteli, nod in gat, iar caderea din picioare se realizeaza „pe porțiuni de corp”, pe segmente, cu grija ca sa nu se raneasca (iar in consecinta, ranirile sunt rare sau absente).

  • Criza propriu-zisa: in epilepsie apare un spasm al corpului, apoi convulsii timp de 1-2 minute, insotite deseori de muscarea limbii, emisie de urina si fecale (epilepticul „se scapă pe el”), si manifestari vegetative (automate, care nu pot fi controlate si nici mimate de isteric) – cresterea pulsului, hipertensiune, dilatarea pupilelor, oprirea respiratiei cu congestie si învinețire (cianoza) a fetei, devierea in sus a ochilor, transpiratie, piloerectie („piele de gaina”), secretie crescuta a glandelor (de exemplu, spume la gura); in cazul isteriei poate sa existe emisie de urina sau muscarea limbii, dar nu exista manifestările vegetative.

  • Perioada de dupa criza: in cazul epilepsiei persista o accentuare a reflexelor (Babinski pozitiv) cu recuperare a consientei in cateva minute, sau de regula somn profund cu uitarea totala a celor intamplate pe parcursul crizei; in cazul isteriei, criza se termina uneori cu plans spasmodic (pentru “efectul dramatic”) si cu amnezie partiala (isi poate aduce aminte unele aspecte din timpul in care s-a desfășurat „criza”.

Alaturi de aceasta criza majora isterica, mai pot exista multiple paroxisme isteriforme: paralizii, parestezii, miscari anormale, spasme, imposibilitatea de a sta in picioare, anestezii, furnicaturi, orbire, surditate, lipsa vocii, tremor, dureri, tuse, ticuri, nod in gat, etc. La analiza medicala atenta nu se gasesc insa motive de ingrijorare, nu se evidentiaza boli organice.

Totusi, poti fi bolnav in acelasi timp si de epilepsie, si de isterie; faptul ca ai o boala nu exclude faptul de a o avea si pe a doua. Aceasta situatie e denumita clasic histero-epilepsie. In general se face o EEG (electroencefalograma) care pune in evidenta o tulburare la nivelul activitatii electrice a creierului tipica pentru epilepsie, dar se pot observa, cu atentie, ca apar atat crize epileptice “adevarate” cat si crize pseudo-epileptice tipice isteriei (de la “pseudo” care inseamna fals).

Articolul se poate regasi in sectiunea educationala InfoPsy din meniul website-ului. Multumesc anticipat pentru orice apreciere (like) sau distribuire (share)!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s