Retardul Mintal & Autismul

Pentru psihiatrul de adulti, intarzierea mintala si autismul arata la fel, si daca nu a existat o evaluare anterioara a unui psihiatru pediatric, diagnosticul va fi de retard mintal (cu exceptia unei minoritati de autisti inalt functionali care vor fi diagnosticati cu schizofrenie in viata adulta). De altfel, tratamentul este acelasi pentru cele doua tulburari, care altfel sunt destul de diferite ca mecanism si cauze. Rezultatul confuziei dintre aceste tulburari vine din faptul ca autismul este o boala destul de noua, fiind descrisa (si popularizata) relativ recent, iar pe de alta parte multe cauze de retard au fost elucidate si descrise tot recent. De exemplu, testarea la nasterea fiecarui copil pentru fenilcetonurie a devenit obligatorie doar de cativa ani in Romania (program national); anterior aceasta boala nu era recunoscuta si copiii deveneau retardati; azi, acesti copii au sansa sa aiba vieti absolut normale cu conditia de a urma un regim alimentar strict tot restul existentei lor.

Retardul mintal inseamna un indice de inteligenta (IQ) sub 70 de puncte, asociat cu disfunctii in domeniul comunicarii, autoingrijirii, abilitatilor sociale, de munca, de utilizare a resurselor, de petrecere adecvata a timpului liber, de grija legata de sanatatea proprie, etc. Aceasta scadere a indicelui de inteligenta trebuie sa existe inainte de varsta majoratului, adica la 18 ani. De precizat ca IQ-ul normal este intre 90 si 120 de puncte, si ca exista multi oameni care au inteligenta intre 70 si 90, fiind considerati „la limita” (liminari). De asemenea, exista multi retardati cu retard usor care, fiind foarte bine integrati in societate, nu sunt deloc evidenti, dar care pot crea „surprize” la o testare a inteligentei. Cam 85% din retardati au retard usor, fiind educabili pana la nivelul clasei a 6-a. Retardul mediu reprezinta 10% si educatia se poate realiza pana la nivelul clasei a 2-a. Restul retardatilor (nivelul sever si profund) sunt pierduti pentru societate.

Cauzele retardului se impart in 3 categorii: genetice (erori metabolice gen fenilcetonurie sau boala Tay-Sachs, anomalii cromozomiale gen sindrom Down sau sindromul X-fragil), psihosociale (daca un copil nu e stimulat intelectual – părinți bețivi, delicvenți, care il trimit la păscut vitele singur, carora nu le pasa si nu inteleg ce sunt alea „nevoi ale copilului”, etc. – acest copil nu va avea oportunitatea sa isi dezvolte inteligenta, pe principiul „funcția crează organul” sau „ceea ce nu folosim se atrofiază sau nu se dezvoltă”) si tot felul de sechele ale unor boli organice (infectii la creier (de exemplu meningite), encefalopatie infantila sechelara, intoxicatii diverse, traumatisme (lovituri) la cap, rubeola (consecinta a iresponsabilitatii parintilor care nu isi vaccineaza copiii), etc.). Portretul retardului este destul de simplu si majoritatea oamenilor pot sa isi dea seama de faptul ca cineva e intarziat mintal sau nu: o gandire preponderent concreta, incapabila de abstractizari, o atitudine egocentrica (egoista) cu o tendinta la manipulare si, la o privire mai atenta, o stima de sine scazuta. In ceea ce priveste tratamentul, psihiatrul este solicitat doar in cazul in care pacientul este agitat, pentru a se prescrie calmante (tranchilizante, neuroleptice sau stabilizatoare ale dispozitiei), sau daca pacientul are tulburari de comportament (antidepresive, stimulante care se dau si in ADHD). Altfel, tratamentul este in principal educativ (adica „scoala speciala”) si psihologic (terapie comportamentala, consiliere a familiei pacientului, psihoterapie suportiva (functie de gradul de inteligenta, mergand mai ales pe latura emotionala), terapie de grup, etc.).

Autismul face parte din grupa de boli numita pompos „tulburari pervazive de dezvoltare”, alaturi de alte boli dintre care cele mai cunoscute sunt tulburarea Asperger (un fel de autism mai atenuat) si tulburarea Rett (in cazul fetitelor, dupa o evolutie normala, intre 5 luni si 2 ani are loc o incetinire a cresterii capului, cu pierderea majoritatii abilitatilor sociale si afectarea comportamentului, cu aparitia multor stereotipii, pastrandu-se neafectat insa limbajul si IQ-ul). Autismul apare statistic la 4 copii din 10.000, cu predominanta la baieti (1 fata la 3 baieti). Cam 70% din copii au un indice de inteligenta sub 70 (limita retardului), ceea ce explica de ce pentru psihiatrul de adulti autistul nediagnosticat anterior pare un retardat. In cazul celor cu inteligenta mai buna, datorita bizareriilor de comportament si comunicare, multi sunt clasificati eronat in cadrul diferitelor tipuri de schizofrenie. Cu timpul insa, psihiatrul de adulti atent la detalii va observa o reactie atipica a „asa-zisului schizofren” la medicamentele obisnuite pentru schizofrenie, o „rezistenta” neobisnuita la tratament sau deseori reactii paradoxale. Asta se intampla deoarece – ca sa o spun simplu – „conexiunile neuronale din creierul autistului sunt diferite ca traseu si structura”, astfel incat nu se obtin efectele asteptate de la medicamentele respective. Cauzele autismului sunt in esenta structurale: erori genetice, anomalii ale creierului si consecinte ale unor incidente si accidente inainte de nastere sau in timpul nasterii (traumatisme, infectii, toxine, etc.).

Diagnosticul de autism trebuie pus de psihiatrul de copii (suspiciunea poate fi ridicata si de psihologul specializat in lucrul cu copiii). In mod uzual, noi, psihiatri de adulti, nu diagnosticam autismul (dar putem avea banuieli si putem evalua cazurile suspecte). E un diagnostic ce se realizeaza pe 3 axe – social, comunicare si comportament – si va sfatuiesc sa lasati un specialist sa se ocupe de asta (adica nu diagnosticati de pe internet). Tulburarile axei sociale inseamna tulburari ale interactiunilor (copilul ia anumite poziții bizare, nu te priveste in ochi), nu relationeaza cu copiii de aceasi varsta cu el si nu cauta sa impartaseasca cu altii bucuria, interesele sau realizarile sale. Tulburarea comunicarii presupune o intarziere in achizitia limbajului sau o lipsa a limbajului, copilul nu initiaza si nu sustine conversatiile, are stereotipii de limbaj si nu are jocuri imaginative sau imitative. Tulburarile comportamentului presupun o preocupare acaparanta pentru o activitate repetitiva, stereotipa, o aderenta la rutina si ritualuri nefunctionale, si multiple manierisme motorii stereotipe. Pe romaneste, e vorba despre un copil absent, care nu te baga in seama, care se bâțâie sau se leagănă „ca un handicapat”, care nu se uita la tine cand il strigi sau vorbesti cu el, si caruia, in mod impresionant, „i se rupe” daca traiesti sau mori, daca existi sau nu, el traind in lumea sa. Imi amintesc si acum cand am vazut un copil autist pentru prima data: a alergat spre directia mea si a trecut in viteza pe langa mine, la milimetru, ca si cum ar fi fost orb si surd, fara sa ma remarce, desi ii faceam semne cu mana si strigam la el… A fost ca si cum nu as fi existat acolo in acel loc si in acel moment, ca si cum eram doar o piesa de mobilier pe care a ocolit-o milimetric… De fapt, in studiile pe autisti in care se urmaresc miscarile ochilor (cu senzori la nivelul muschilor oculari), s-a observat ca, spre deosebire de copiii normali care baleiază cu privirea zona ochilor, a nasului si a gurii unei persoane pentru a o recunoaste (asa cum de altfel facem noi toti), autistii baleiaza cu privirea toata fata unei persoane, ca si cum ar privi un obiect oarecare, fara a persista asupra ochilor sau gurii, ci doar memorand fata celorlalti ca si cum ar fi obiecte neinsufletite din recuzita camerei si nu persoane insufletite (nu decupează mental figura celorlalti oameni din fundalul din spatele lor). Din acest punct de vedere, functia de recunoastere a fetelor din poze (din telefonul mobil) sau acele pătrățele care incadreaza fetele unor persoane ce pot fi tag-uite (etichetate pe retelele de socializare), reprezinta un nivel net superior fata de capacitatea de recunoastere a unor autisti.

In prezent exista o aprinsa dezbatere daca autismul e mai frecvent pentru ca vaccinurile au in ele ingrediente toxice care otravesc iremediabil unii copii sau pentru ca se diagnosticheaza eficient cazurile care in trecut erau ignorate, trecute cu vederea. Faptul ca anumite vaccinuri sunt necesare si esentiale pentru eradicarea unor boli este totusi de necontestat. Dupa parerea unora insa, autismul apare atunci cand sunt vaccinati copiii, pentru care doza de vaccin (si de aditivi care insotesc vaccinul) raportata la greutatea lor corporala ar fi excesiva. Pentru un adult vaccinarea nu pune probleme (in Franta, populatia de cadre medicale e vaccinata obligatoriu pentru 3 sau 4 boli, la fiecare 10 ani, prin lege, fara posibilitate de derogare).

In cazul retardului mintal, ar mai fi de facut o precizare, care e valabila partial si in cazul dementei (la varstnici). Creierul e alcatuit dintr-o parte asemanatoare cu creierul animalelor, care continua maduva spinarii si care contine instinctele, emotiile, pulsiunile (partea veche), peste care, in cazul omului si animalelor sperioare, se adaugă o parte noua, acea parte care are circumvolutiuni (partea „creață” din creier, cea de deasupra). Rolul partii noi este de a modula impulsurile, emotiile, reactiile ce vin dinspre creierul vechi, a pune in context anumite tendinte, a frâna multe reflexe. Atunci cand vorbim de retard mintal, vorbim despre insuficienta dezvoltare a acestei parti noi (la dementa vorbim de distrugerea sau atrofia ei). In consecinta, retardatii vor fi mai performanti pe partea emotionala (creier vechi) si mai slabi pe partea rationala, logica (creier nou). Pe de alta parte, instinctele vor fi mai puternice: vor fi activi sexual, vor fi vorace, vor fi agresivi. Nu toti, dar multi dintre pacienti vor crea probleme in aceste domenii. Nu rareori psihiatrul poate fi solicitat de mama unei adolescente sau tinere cu retard mintal usor sau mediu, care e „receptivă” sau „ușor stimulabilă” sexual, aceasta ramanand insarcinata cu tot felul de indivizi care ulterior dispar de pe firmament (adica o abuzează, profitand de vulnerabilitatea ei psihica, copilul rezultat din sarcina rămânând deseori in grija bunicilor). Nu rareori apetitul este greu de tinut sub control, ducând la obezitate. Si in final, crizele de agresivitate sau ciclurile/perioadele de agresivitate fara motiv duc la internari repetate in sectia inchisa de psihiatrie. E important a nu se uita ca retardatul, desi are o inteligenta de copil, are o instinctualitate de om adult; este un suflet de copil captiv intr-un corp de adult care isi cere drepturile… instinctuale…

In cazul autismului, in Franta exista structuri specializate pentru autistii de toate varstele (copii si adulti), numite CRA (centre resurse autism). Acolo sunt psihiatri de copii si de adulti supraspecializati pe aceasta boala, cu o capacitate empatica semnificativa (deoarece autistii au nevoie in principal de asta) alaturi de o rabdare de fier si un calm supraomenesc. Este o chestiune de civilizatie ca aceste centre sa fie disponibile si in Romania. Pana atunci, sectiile de psihiatrie pediatrica si psihologii de copii suplinesc aceste lipsuri.

Articolul se poate regasi in sectiunea educationala InfoPsy din meniul website-ului. Multumesc anticipat pentru orice apreciere (like) sau distribuire (share)!

3 thoughts on “Retardul Mintal & Autismul

  1. Rosie

    I was able to figure out the title of this article easily. However the body of it was too much. It would have been nice to read it. Is it translated to English anywhere?
    Rosie

    Like

    1. On the right side of each article there is a button called “Translate Page” powered by Google translate or something like this. I activated it for others who don’t understand Romanian. You can choose several languages. I tried it now and it works on mobile view as well (you select a random language and then English appears at the top of the list). However, it is robot or automatic translation, it might lose a lot of meaning. It’s a psychiatric article aimed at educating my people.

      Like

  2. dr.stefan kecskemeti

    Nu vreau să mă laud dar în deceniul 1960-70 ca unul dintre primii medici care au îmbrățișat specialitatea de neuropsihiatria infantilă, în primul Spital Republican de Neuropsihiatrie infantilă, la Păclișa, m-am ocupat de Schizofreniile copilului, autismul infantil precoce și Psihopatia Autistă a lui Hans Asperger. oncluziile s-au concretizat în teza mea de doctorat la pro.dr.Eduard Pamfil în 1971. De atunci problema autismului a devenit obiect de literatură stufoasă, americanii reușind să creeze ”tulburările de spectru autist” cu o inflație nemaipomenită a diagnosticului până la cifre amețitoare. În urmă cu 5-6 ani în Marea Britanie au fost registrate peste 500000 de cazuri, la noi școala din capitală vorbește de o frecvență de peste 1% din copii, recent un autor străin susține că la fiecare din 60 de copii este autist. Eu am răspuns autorului că dacă situația continuă, peste maximum un deceniu dacă un copil nu va fi autist, nu va fi declarat normal. Asta este motivul pentru care vă felicit pentru susținerea ideii că frecvența cazurilor este cea arătată în textul d-voastre. Autismul, simptom descris de E.Bleuler în cadrul schizofreniei ca pierderea contactului cu realitatea, descris ca unitate nozografică de psihiatru de copii Leo Kanner în 1934 și tot ca o gravă tulburare a contactului interuman cam tot pe atunci de pediatrul austriac Hans Asperger neinițiat în terminologia psihiatrică sub numele de Psihopatie Autistică, spectrificat de D:S:M: bântuie de decenii literatura psihiatrică cu sau fără motiv.

    Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s