Q&A – anxietate, depresie, trend-uri

“Observ că tot mai mulți se confruntă cu anxietatea, depresia, fără discriminare, fie că sunt: preoți, bancheri, doctori, scriitori, sportivi, studenți, avocați, politicieni, procurori, ingineri, fermieri, etc. din America până-n Japonia… Așa a fost mereu și tocmai acum există deschiderea, maturitatea să se vorbească de aceste subiecte? Sau în ultimii ani s-a accentuat. La noi in România este în prezent mai multă deschidere in a dezbate aceste subiecte…comparativ cu trecutul. Eu ca om de rând observ asta.
1.) Din perspectiva ta cum e? De lucrat în acest domeniu atât aici în țară cât și în afară?
2.) Există la noi in țară programe reale de conștientizare ale sănătății mintale, nu doar pe hârtie? Atât pt depresie, anxietate formele ușoare cât și pt cazurile dificile patologice? Dar în afara granițelor, cum este?
3.) Sunt fonduri de stat sau de la u.e care finanțează programe de cercetare, de reabilitare a unor centre de sănătate mintală, de educare a oamenilor de la mic la mare?
4.) Care e trendul în privința sănătății mentale in lume in general și în România în special? Avantaje și dezavantaje.”

Depresia si anxietatea au fost si vor fi parte a vietii noastre, dar nu pot sa va dau un raspuns bazat pe statistici longitudinale (de-a lungul timpului), pentru ca nu le am… Dar tinand cont ca oamenii tind catre o dorinta de control din ce in ce mai mare a lumii in care traiesc, anxietatea – vazuta ca teama de viitor – probabil ca ca atinge din ce in ce mai multi oameni in prezent. In plus, cu cat societatea va refuza sau se va eschiva de la a recunoaste moartea ca facand parte din viata, probabil ca si teama de moarte va deveni mai frecventa. In ce priveste depresia, ea este si o consecinta a evolutiei societatii in general, societatea care predispune la pierderi, la abuzuri, la abandonuri. In societatea traditionala romaneasca familia era mult mai pretuita si despartirile, divorturile, familiile cu un singur parinte, erau mai putin inalnite, ceea ce aducea un animit cadru, anumite repere, la care se adauga presiunea mediului social, tendinta la uniformizare, atentia la „ce va spune lumea” sau „ce spune religia, ce e pacat sa nu”. Cand societatea a devenit mai libera, multe repere au disparut, astfel ca omul a inceput sa fie mult mai mult sub presiunea responsabilitatii de a decide el insusi ce e bun si ce e rau, de a stabili el insusi reperele personale, astfel incat depresia de tip existential probabil ca a devenit mai frecventa. Dar, repet, e greu de spus fara studii. Oricum, studiile internationale arata ca ambele bili sunt in crestere.

Fata de perioada de acum 30 de ani, in prezent societatea este mult mai deschisa sa vorbeasca despre anxietate si depresie. Si in plus, datorita educatiei, treptat-treptat, oamenii au invatat sa se prezinte la medic (deseori medicul de familie) atunci cand banuiesc ca au simptome de depresie sau anxietate, ceea ce e un pas inainte. Posibil ca cele doua boli sa fie acum mai frecvente si pentru ca sunt diagnosticate mai repede, pentru ca pacientii nu sunt descoperiti ca avand depresie ci vin ei insisi la consult.

In ce priveste intrebarile:

1. Depresia si anxietatea sunt in principiu similare atat in Romania cat si in Franta unde am lucrat. Sunt cateva mici diferente insa. De exemplu, in Franta oamenii se anxieteaza pentru ca sunt abandonati, pentru ca au sentimentul ca sunt parasiti (am avut pacienta care s-a sinucis pentru ca a fost lasata singura acasa pentru cateva ore). In Vest sunt multe anxietati de separare, multe relatii fuzionale sau simbiotice cu parintii sau cu partenerii. Cu alte cuvinte, in strainatate oamenii se anxieteaza pentru motive mult mai putin serioase, mult mai „puerile”, comparativ cu motivele de frica la romani. Depresia e in general la fel ca si simptome, doar ca motivele economice lipsesc (adica mai toata lumea are bani acolo). In Romania, depresia apare de multe ori pentru ca exista un sentiment de epuizare in fata provocarilor unei societati puternic disfunctionale…

2. Nu am auzit sa existe programe de constientizare in legatura cu anxietatea sau depresia in Romania pe perioada cat am lucrat la Cluj. Exista o singura intiativa legata de preventia suicidului care a fost initiata de Clinica de Psihiatrie din Cluj (exista un numar de telefon la care se poate suna non stop in caz ca cineva vrea sa se omoare, dar permanenta serviciului e asigurata de voluntari). Posibil sa fie alte initiative ce pornesc de la catedra de psihologie de la Universitatea Babes-Bolyai, dar in ce priveste Universitatea de Medicina, eu personal nu stiu de altceva. Poate ca nu sunt nici persoana cea mai la curent cu aceste initiative. Posibil, in egala masura, sa existe initiative private, adica psihologi care organizeaza din propria lor dorinta educatia populatiei (asa cum am scris si eu brosurile educative de pe acest blog), dar nu am intalnit initiative coordonate de organismele abilitate in acest sens. Nu stiu daca alte centre universitare nu au intiative similare… eu am stiut la un moment dat doar ce se intampla la Cluj… (se observa deci cat de „organizat” e totul, lipsa unei platforme comune de informare, etc.) (prin initiativa mea de a scrie despre bolile psihice si a le aduna in sectiunea InfoPsy, sper ca la un moment dat sa ajung sa centralizez eu insumi toate informatiile si sa le fac disponibile pe blog… daca voi avea timp si nervi…)

In Franta exista educatie psihologica din plin, pe doua cai: fie sunt organisme ce tin de ARS (agentia regionala de sanatate) adica echivalentul DSP-ului (directia de sanatate publica) din Romania – respectiv campanii de informare printre pacientii din spitale (nu informeaza medicii, ca doar ei stiu, eventual educa medicii de familie); fie vin companiile farmaceutice cu brosuri si pliante pentru pacienti (personal am intalnit pliante pentru managementul alcoolismului sau pentru dementa Alzheimer).

3. Nu stiu daca sunt fonduri UE sau nu, pentru ca nu e rolul meu sa stiu. Insa am citit ca absorbtia fondurilor UE e aproape de 0% in Romania… deci s-ar putea, cu conditia ca sa existe un plan si ca finantarea sa fie aprobata direct de UE si nu sa treaca prin pixul unor responsabili romani care ar fi tentati sa nu dea aviz favorabil… Parerea mea e ca bani sunt, dar e nevoie ca partea romana sa vina cu ceva concret in intampinarea lor.

4. In strainatate, trendul este de flexibilizare si de preventie. Flexibilizare inseamna ca cei care se ocupa de sanatatea publica vor veni dupa pacienti, in mediul lor social, si ii vor informa. Acesti „educatori” sunt accesibili, sunt abordabili la telefon, prin email, pe site-uri, sunt aproape de comunitate. In Romania, trebuie sa cauti mult pe internet sau se organizeaza sesiuni de informare doar pentru a fi bifate ca s-au realizat. In straiantate se urmaresc si se masoara si efectele interventiilor in societate. Spre exemplu, dupa o campanie de 3 luni, se vor da chestionare pentru a se vedea daca a fost eficient sau nu. Prin preventie se intelege aplicarea practica a principiului „mai bine previn decat sa tratez”. Strainatatea e o societate pragmatica, si intelege sa cheltuiasca bani pe prevenirea bolilor, evitand internarile in spitale care necesita foarte multi bani. Uneori se cheltuie sume exorbitante pe prevenire, pentru a nu incarca serviciile de sanatate secundare si tertiare (medicii de specialitate, spitalele). Exemplificand, daca medicul de familie simte ca ai tendinta sa te deprimi, fie iti da un chestionar ca sa vada daca esti cu adevarat depresiv, fie iti recomanda sa vezi un psiholog sau un psihiatru; nu asteapta pana te deprimi si faci tentativa suicidara, ca sa ocupi un loc in spital si sa supraincarci sistemul medical. Asta inseamna sa previi: sa iei masuri din timp. In Romania, specialistii sunt deseori inaccesibili, iar preventia… eu nu am vazut-o inca…

Acest prim articol de tip Q&A (Questions & Answers = Intrebari si Raspunsuri) se poate regasi la sectiunea InfoPsy.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s