Rezistenta Microbiana in Romania

Multa lume isi da cu parerea in legatura cu eficienta, profesionalismul, valoarea sau non-valoarea sistemului medical romanesc. Unii spun ca scoala medicala romaneasca produce mari valori, altii spun ca totul este un haos. Cand vine insa vorba de a evalua eficienta politicilor legate de sanatatea publica, eu ma bazez pe date, pe statistica seaca, impersonala. Preferabil pe rapoarte internationale, deoarece cele facute in tara tind „sa acopere” problemele reale prin omisiune sau prin modificarea raportarilor.

In acest articol atasez doua screenshot-uri dintr-un document pdf care circula discret intre medici si pe care nu l-am vazut pana acum citat prin tara, desi am intalnit brosuri legate de el in Franta, brosuri distribuite de reprezentantii companiilor farmaceutice, deovada ca francezii nu se sfiesc sa isi asume problemele, fac educatie in legatura cu ele si iau masuri. Ori este cunoscut ca primul pas in a rezolva o problema este sa recunosti ca ea exista.

Asadar, imaginile sunt din Raportul Antimicrobial Resistance Surveillance in Europe, publicat de ECDC in 2015. Sunt imagini ce pot fi marite prin click pe ele. Ele prezinta rezistenta microbilor la antibiotice in Europa.

Figura 3.16 prezinta rezistenta combinata la mai multe clase de medicamente a bacteriei Pseudomonas aeruginosa, denumita uneori mai simplu Piocianicul. Este o bacterie care isi duce viata in special in spitale, acolo unde devine rezistenta la din ce in ce mai multe medicamente, provocand infectii nozocomiale (intraspitalicesti). Pacientii fragili care ajung in spital, dupa mai multe zile de spitalizare, risca sa „achizitioneze” aceasta bacterie din spital – din aer, de pe pereti sau de pe obiecte – si data fiind periculozitatea crescuta a bacteriei, infectiile cauzate de ea sunt greu de tratat. Un piocianic rezistent la cam toate medicamentele este un piocianic care te va omori. De fapt, decesul multor pacienti care raman prea mult in spitale este cauzat in mare masura de aceasta bacterie. Asta e si motivul pentru care, atunci cand sunt bolnav si cu imunitatea scazuta, evit pe cat pot spitalele.

Piocianicul exista si in strainatate in spitale. Doar ca, in ciuda faptului ca populatia e multa si diversa, ca exista aeroporturi internationale unde circula oameni din toata lumea, ca in spitale se intersecteaza pacienti din toate colturile lumii, iata ca, privind harta, rezistenta la piocianic e scazuta, si „gaura neagra” a Europei ramane, singura, Romania. Imaginea este impresionanta… In Marea Britanie, tara profund internationala si cu densitate mare a populatiei, rezistenta e intre 1 si 5%, in timp ce in Romania e peste 50%.

Figura 3.22 arata rezistenta la antibiotice a bacteriei Staphylococcus aureus, denumita mai simplu Stafilococul auriu. E vorba despre stafilococul auriu rezistent la meticilina, MRSA-ul, adica varietatea mai rezistenta si mai periculoasa (exista si MSSA, stafilococ sensibil la meticilina). Aceasta bacterie este implicata si ea in multe infectii, atat in spital cat si in comunitatile obisnuite de oameni. Este un microb de temut. Din nou, Romania e „pata maronie” de pe harta. Raportul celor de la ECDC contine si alte harti, precum si tabele cu cifre, dar aceste doua imagini referitoare la bacteriile cele mai periculoase mi s-au parut cele mai elocvente.

De ce se intampla aceste lucruri?

In primul rand deoarece exista o puternica lipsa de educatie in Romania, ceea ce este responsabilitatea autoritatilor in primul rand. Microbii devin rezistenti atunci cand, pentru absolut orice raceala sau gripa usoara, se prescriu antibiotice, atunci cand niste vitamine, un paracetamol sau un ibuprofen ar fi suficiente. La fel, atunci cand se dau antibiotice fara sa se faca antibiograma din culturile recoltate din secretiile patologice ale pacientilor. In concret, daca ai febra si se suspicioneaza o infectie, de multe ori nu se recolteaza probe de la locul infectiei pentru a vedea ce microb cauzeaza infectia, ci se dau „la plesneala”, „in orb”, antibiotice, sperand in mod neintemeiat ca ai „tintit” bacteria care este sensibila la medicamentul respectiv. Ulterior, daca ai ratat tinta, schimbi pe alt medicament, de multe ori tot „in orb”.

In strainatate, aceste lucruri nu se intampla. Pentru a da medicamente este necesar ca sa stii asupra carui microb actionezi. Iar pentru o simpla raceala, chiar si la copii, medicii refuza sa prescrie antibiotice. De aia Vestul Europei are procente de rezistenta mult mai scazute.

Alta problema de educatie este faptul ca tratamentele cu antibiotice nu sunt urmate o durata suficienta de timp. In toate cartile de medicina se scrie ca tratamentul antibiotic dureaza 7-10 zile, cu unele exceptii de minim 5 zile pentru unele infectii mai usoare. In practica, ce se intampla? Pacientul roman ia antibiotice 2-3 zile, dupa care se simte, evident, mai bine, asa ca decide de la sine putere sa intrerupa tratamentul, contrar prescriptiei medicale. Ceea ce e tipic romanesc este mentalitatea ca „eu stiu mai bine ca doctorul meu ce e mai bine pentru mine”, spre deosebire de cetateanul din strainatate care judeca altfel: „daca medicul mi-a spus sa iau tratament 7 zile inseamna ca stie el de ce, el e specialistul”. Din prostie, Romania a devenit astfel o insula de infectie in mijlocul continentului, un loc periculos si din acest punct de vedere al infectiilor.

Consecinta?

Faptul ca poti sa mori din boli banale, care sunt tratabile in Vestul Europei, pentru ca bacteriile „romanesti” sunt rezistente si nu mai ai ce sa faci pentru acei pacienti care au ghinionul sa aiba microbul rezistent respectiv.

Cine sunt vinovatii?

In primul rand pacientii care nu respecta indicatiile medicilor. In al doilea rand medicii care prescriu antibiotice pentru orice problema, oricat de minora ar fi ea. In al treilea rand, conducerea tarii care nu organizeaza in mod eficient campanii de informare a medicilor si a pacientilor, si care nu monitorizeaza eficient aplicarea corecta a protocoalelor de tratament. Faptul ca se organizeaza cate un simpozion sau conferinta la care nu vine mai nimeni nu conteaza prea mult. Este vorba de impact si de rezultate. Faptul ca organizezi 10 simpozioane pe an nu conteaza. Doar faptul ca tara nu mai este in „zona rosie” pe harta europeana conteaza.

Si se mai pune si o problema de coerenta: daca o administratie politica incepe niste proiecte, elaboraza o strategie, care nu e insa continuata de urmatoarea administratie politica, nu se pot obtine rezultate. E nevoie de o munca sustinuta, intinsa pe ani si zeci de ani. Faptul ca elaborezi o strategie care este invalidata dupa urmatoarele alegeri deoarece apartine altui partid, doar de dragul schimbarii si pentru a demonstra ca „ceilalti sunt mai prosti”, nu te va duce decat catre o adancire a „gropii” in care se afla Romania, respectiv in persistenta „petei rosii” de pe harta Europei.

Nota bene: statisticile pe care le-am prezentat sunt din 2015; acum suntem 3 ani mai tarziu, iar sentimentul meu este ca situatia nu e mai buna. Voi ce parere aveti?

Advertisements

2 thoughts on “Rezistenta Microbiana in Romania

  1. Raluca Teodosiu

    Da, aceasta este cruda realitate. Și se pare ca intram in groapa din ce in ce mai adânc.
    Tocmai m-am întors de la un seminar din Israel. Am vizitat un spital cu 10.000 de nașteri pe an. O cifra impresionanta. Dar este și mai impresionant faptul ca ei nu au Infecții la nou născuți decât intr-o măsura foarte mica. In timp ce maternitățile noastre sunt coplesite de Infecții neonatale…
    Viitorul este negru! Iar somnul nostru adânc…

    Liked by 1 person

  2. dr.stefan kecskemeti

    Stimate și admiratul meu coleg, răspund la textul dumitale din amintirile mele de demult. Între 1952-55 din motive de ereditate nesănătoasă, terminând școala sanitară am lucrat ca felcer epidemiolog la un Sanepid Regional. Exista pe lângă această instituție un Laborator Regional de Igienă în care obligatoriu se luau probe bacteriologice de pe suprafețe variate din spațiile de spitalizare dar și de pe mâinile, din faringele ( încă mai bântuia și difteria ) și scaunul personalului sanitar. Cunoștințele acestui personal erau solide. Îmi aduc aminte de faptul că în fiecare toamnă, medicul șef al laboratorului m-a trimis în piață să-i cumpăr un cocoș falnic în scopul reacției Hirst, menit să confirme virușii gripali aciuiați în teritoriu, adunam steril probe de apă pentru bacteriofag antiholeric ( mai trăiau veteranii primului război mondial foști bolnavi sau contacți de holeră ) țineam evidența purtătorilor sănătoși de bacil tific din teritoriu, cunoscând ( via București ) țipul de bacil tific de la A la alte litere ale alfabetului (astfel ancheta epidemiologică a fiecărui caz indica sursa. Sălile de operație erau văruite ca și fântânile rurale periodic ( chiar dacă tovarășului președinte de sindicat nu i a convenit prețenția băgăreață a doctorilor în probleme de igienă ). Încă nu se interzicea epidemiile de gripă ca anul cesta la noi unde numărul deceselor se pare că a depășit cele ale cazurilor declarate. În numitul laborator se făceau autovaccinuri în cazurile rebele la penicillină sau sulfamide. La sectia de contagioase apăruse cloromicetina în februarie 1952 în ziua în care a decedat mama a 7 copii de tifoidă în timpul în care îmi făceam stagiul de practică înainte de terminareu ultimului an de elev. Eram obligat de două ori pe lună să mă duc la redacția difuzoarelor care țineau loc de aparate de radio în cartierele periferice ale reședinței de regiune. Nu vreau să plictisesc cu alte zeci de măsuri profilactice care au dispărut din activitatea medicală în care nimeni nu făcea propagandă idioată împotriva vaccinărilor ca în zilele noastre, problemă la care pricep cu competență și sefii de partide politice.
    Îmi cer scuze că te am plictisit cu pălăvrăgeli dar bărânii nătărăi înfipți și încurcă lume ca Polonius nu șed în banca lor. Vale

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.