Cine are acum controlul?

Pacientul ma întâmpină complet gol in celula in care l-am izolat. Este un extrovertit care nu are nici o problema sa defileze nud prin camera, si cu siguranță nu e un complexat. Ma uit o clipa la el: un bărbat cam la 50 de ani, cam gras, fara muschi, cu burta. Departe de idealul de frumusete masculina, mai degraba un cartof pe doua scobitori pe post de picioare. Cuget pentru o clipa la goliciunea lui: toti oamenii sunt la fel clădiți, si oricat incearca ei sa lase “o impresie” sau sa-si “construiască o imagine”, sunt esențialmente la fel. O asemănare ce ne apropie si ne egalizează. Langa perete sunt doua pahare de plastic cu apa si un recipient in care sa-si faca nevoile. Si atat. Nimic altceva. Patul fixat in podea, o saltea si o cuvertura completează inventarul camerei de izolare. E o imagine cruntă, care te face sa te strângi in tine daca esti un emoțional; toti pacientii care au trecut prin inchisoare inainte de a ajunge in camera de izolare din spitalul de psihiatrie au jurat pe tot ce au mai sfânt ca la noi e mai rau ca in inchisoare.

De fapt, in timp ce ma uit la pacient, aud urletele altuia in camera de izolare vecină – un deținut care s-a dat cu capul de pereți si s-a zgâriat pana la sânge cu unghiile pe tot corpul pentru ca vrea sa-l transferam inapoi in închisoarea de unde a venit prefăcându-se că e nebun. Acum a fost legat de patul fixat in centrul camerei sale si asteapta sa-si faca efectul o injectie cu un calmant. Intre timp, da o reprezentație vocala de toata frumusețea, promițând ca familia lui numeroasa de origine incerta va veni ca sa ne asasineze pe toti din spital – medici si asistenti – in moduri barbare, gen tăiat gatul cu cuțitul. Pentru moment noi suntem in poziție de forță, asa ca nu poate decat sa urle. Dar cand va iesi din spital si din închisoare…

Revin cu atentia langa pacientul meu care ma priveste fix in timp ce gesticulează, nemulțumit de faptul ca trebuie sa-si petreaca ziua de nastere gol in izolare. Face apel la umanitatea din mine – daca mi-a mai rămas asa ceva – ca sa-l las sa-si serbeze ziua in exterior. Anterior, cand s-a dus la dializa, s-a lăudat asistentului care l-a escortat ca ziua sa de nastere e un moment bun pentru a-si pune capat zilelor, închizând un cerc perfect al vietii sale, precum unii oameni celebri care au murit exact in ziua in care s-au nascut. Trecand peste gândirea sa magic-simbolica si peste aroganța/narcisismul sau, nu prea am chef sa resuscitez un cadavru in aceasta zi, motiv pentru care am venit sa-l vad cu hotărârea clar luată înainte ca nu il scot din izolare, indiferent de argumentele pe care mi le va arunca in față. A fost o proasta idee din partea lui sa vorbească prea mult si asta il va costa. Ii ascult totusi “melodia din fundalul cuvintelor”, respectiv sensul a ceea ce spune si senzatia ce mi-o produce. Intuiția imi spune ca omul e prea instabil si inca se joacă cu moartea, motiv pentru care nu are rost sa fac vre-o schimbare. Plec însoțit de un potop de înjurături; sunt, după cum stabilisem deja, o brută insensibilă.

Câteva zile mai tarziu, acelasi pacient ma priveste de dincolo de birou. Calm si agreabil, imi spune ca nu mai are ganduri sa se omoare. A redescoperit o pasiune pierduta: sa joace la jocuri de noroc. Se agață de speranța de a putea juca din nou. Nu contează ca a piedut o avere considerabila de-a lungul vietii… Tot ce conteaza e riscul, acea senzatie de suspans in care stii ca poti pierde totul pe o singura carte. E o senzatie divina in care ai totul sau nimic, in care poti castiga enorm sau poti pierde catastrofal. E o senzatia pe care nu o poti avea atunci cand joci “cu protecție”, “pe câțiva euro”. Miza conteaza.

Stabilesc impreuna cu el ca acele situatii pline de imprevizibil, acele situatii in care nu detii deloc controlul, sunt situatiile cele mai placute, cele mai… excitante… Este de acord cu mine, spre bucuria mea. Mai întăresc cu o frază această constatare, după care ii trag covorul de sub picioare, aducandu-l inapoi in momentul in care si-a taiat venele. Ce înseamnă de fapt o tentativa de suicid, daca nu un moment in care vrei sa deții controlul, in care alegi cand si cum viata ta va lua sfârșit? Nu este un suicid un act de sfidare a vietii dar si un act de sfidare a necontrolabilului, a impredictibilului din viata noastră?

Pacientul nu e prost. Se prinde imediat. Se prinde si de faptul ca a pierdut duelul minților. A fost descoperită o falie in personalitatea sa narcisică. Pentru a-l sfărâma mai tare, il intreb daca in relatiile cu partenerele sale nu a fost el primul care a pus punct relației, ne mai putând suporta incertitudinea si dorind sa detina doar el controlul pe plan emoțional si relațional. Il vad cum se întunecă la față. Suntem în clar cam cum stăm cu controlul si cu pierderea controlului. Oricum, obiectivul meu a fost atins: omul are la ce medita acum, are niste dubii pe care trebuie sa le “rumege”. Atata timp cat are dubii, riscul de a se omori este mai scazut. E cam greu sa fii perfect si mâncat de dubii in acelasi timp…

De cateva zile pacientul imi tot spune cat de fericit va fi sa joace la ruleta. Eu il ascult, el pare echilibrat, asistenții spun ca e cam de externat din spital. Toata lumea e mulțumită. Doar ca prin minte imi flutură câteva scene cu Al Pacino din Parfum de Femeie, filmul. Scenele alea in care conduce o mașină scumpă, orb fiind, iar apoi se duce la o prostituată de lux. Scenele alea premerg momentul culminant in care personajul e surprins in costum militar, gata sa isi tragă un glonte in cap. Multi prefera sa mai savureze o data plăcerile vieții înainte de a se omori. Chiar si cel mai prăpădit condamnat la moarte cere “o ultimă țigară”…

E bine când nu e rău. Dar când parca e prea bine… poate fi de rău… Care dintre noi doi deține acum controlul cu adevărat?


Articolul anterior aici.

2 thoughts on “Cine are acum controlul?

  1. ALINA

    Cand pacientii sunt prea bine,prea amabili cu noi iti pregatesc o surpriza urata.Cu cat se simt observati mai mult cu atat devin mai perfecti dar in mintea lor este un scenariu exact opus, negativ.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s