Rana de nevindecat

“Esti depresiv? Avem solutia: psihoterapie! Faci atacuri de panica? Avem solutie si pentru asta: psihologul! Ai devenit alcoolic? Te droghezi? Avem cure de dezintoxicare! Cum, nu te-ai vindecat dupa 10 sedinte? Nu vrei si niste antidepresive? Ce zici de un Xanax? Dar de un calmant pe baza de plante miraculoase? Acupunctura? Homeopatie? Terapie cu cristale? Terapie cu îngeri? Meditație! Mindfulness! Yoga! Sigur merge ceva! Trebuie doar sa vrei! Hai ca se poate!”

“Nu poti? Da’ ce, esti slab? Neam de neamul nostru nu s-a lasat invins! Nu te lasa! Capul sus! Trebuie sa te lupti cu viata! Ai ajuns sa fugi, iti este teama de fericire?!”

“Cum? Nu te simti motivat?! Cum adica nu poti sa treci peste asta?! Toata lumea trece! Lasa ca ai sa vezi ca totul trece cu timpul! Timpul le vindeca pe toate, crede-ma!”

“Te rog nu ma face de rusine!”

“Trebuie sa reincepi serviciul, este terapeutic! Munca il face pe om, ea il cizelează! Ai sa vezi ca prin munca ai sa uiti si ai sa te simti mai bine!”

“Trebuie sa te ridici!”

“Trebuie sa-ti continui viata!”

“Lasa ca exista si parti mai bune si ai sa le vezi si pe alea!”

“Trebuie sa mai treci pe la biserica… Dumnezeu te-a pedepsit pentru ca ai uitat de El! Rugaciune si post! Asta e calea! Si mai da si un acatist; gandeste-te ca altii sunt mai nefericiti ca tine! Daca te nășteai în Africa? Ar trebui sa fii recunoscator lui Dumnezeu!”

“Cum adica ti se pare absurd? Zici ca nu ai pacatuit cu nimic? Sigur ai pacatuit, fara sa vrei! Macar cu gandul. Dumnezeu iti stie gandurile. Sau poate ca platesti pentru o vina din alta viata… sigur ai facut ceva si acum suferi pentru acel lucru! Cum, nu iti aduci aminte? Nu conteaza. Poate ca ai facut o promisiune candva, inainte de a te naste, si acum trebuie sa te tii de cuvant si sa treci prin suferinta asta! Tu ai ales-o de fapt!”

“Trebuie sa accepti! Nu, nu sa te resemnezi, ca asta inseamna ca inca mai tii furie in tine! Trebuie sa accepti cu toata inima suferinta asta, ca pe ceva firesc! Ce conteaza ca este absurda, inutila, nedreapta?! Este doar o experienta, una din multele prin care vei trece…”

Lista continua la infinit, si cu fiecare persoana pe care o vei intalni, in functie de gradul de eruditie sau de imbecilitate, in functie de profesie sau de credintele de baza, vei primi o explicatie si o solutie. O soluție ce emană dintr-o cumplita bâjbâială, o sinistră incertitudine in fata evenimentelor traumatice, in fata acelor răni majore din existenta umana…

Medicamentele nu pot vindeca totul. Psihoterapia nu poate vindeca totul. Terapiile alternative, religia, yoga – toate acestea – nu pot vindeca totul. Timpul nu vindeca totul. Stiu, ai impresia ca te duci la psiholog sau la preot sau la guru ca la un mecanic auto care iti repara masina si, in schimbul unor bani, acesta te va pune pe picioare si iti va sterge durerea din suflet. Te înșeli amarnic.

Ai auzit de soți sau parteneri care s-au sinucis la cateva zile-saptamani-luni de la moartea celui iubit? Ai auzit de oameni care nu se pot consola cu pierderea unui membru al familiei nici dupa zeci de ani? Probabil ca ii consideri nebuni sau inadaptabili sau slabi… Adevarul este insa altul: tu esti prea superficial in emotiile tale, tu esti cel incapabil de a intelege pentru ca nu ai trecut inca prin ceva asemanator, pentru ca nu ai fost lovit exact in acel punct pe care se sprijinea intreaga ta personalitate si motivatie existentiala.

Atunci cand iubesti, cand te atasezi de cineva, exista un pret: vulnerabilizarea. Cu cat te atasezi mai profund, cu cat te legi mai tare, cu cat acea persoana iti devine draga, necesara, vitala, cu atât creste riscul de a te tâmpi atunci cand o pierzi. Exista oameni care nu se atașează de nimic, care isi duc viata în non-atașament, adică sunt capabili sa piarda orice, oricand, sa incaseze orice lovitura din orice pozitie, pentru ca nu investesc emotional in nimic. Acestia trec prin viata “ca gâsca prin apă“. Ridica bariere, paravane, ziduri, intre ei si ceilalti, ziduri invizibile care le permit sa nu se lege, sa nu simtă senzația cumplita de rupere in eventualitatea in care acel “celălalt” dispare. Astfel, relationarea devine obiectuala, “celălalt” devine un obiect care este folosit pentru a acoperi o nevoie si o frica (a avea cu cine sa vorbesti, a avea cu cine sa te afisezi, a avea cu cine sa ti-o tragi, a fi cu cineva ca sa nu fii singur, etc.). Insa in lumea celor care se relationeaza cu o persoana si nu cu un obiect, adica a celor capabili de iubire, pierderea este ireparabilă, nu mai exista “un obiect ce poate fi înlocuit cu altul“. Pierderea devine ireparabilă iar rana lăsată de acea pierdere este imposibil de vindecat.

Cu cât e mai profundă rana, cu atât acea persoană a fost mai iubită și relația cu ea a fost mai bună. Acesta este prețul iubirii…

Advertisements

One thought on “Rana de nevindecat

  1. Reblogged this on Machete Didactice and commented:
    Medicamentele nu pot vindeca totul. Psihoterapia nu poate vindeca totul. Terapiile alternative, religia, yoga – toate acestea – nu pot vindeca totul. Timpul nu vindeca totul. Stiu, ai impresia ca te duci la psiholog sau la preot sau la guru ca la un mecanic auto care iti repara masina si, in schimbul unor bani, acesta te va pune pe picioare si iti va sterge durerea din suflet. Te înșeli amarnic.
    De la Cezar.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s