Donația

Așa cum unii ar fi putut intui din articolul meu anterior, mă pregătisem să mă distanțez de articolele în limba română… Îmi făcusem calculul că lumea nu e interesată, motiv pentru care urma să mă reîntorc la ale mele texte englezești, poate mai aride. Si totuși ieri, am avut o surpriză de proporții: m-am trezit cu un e-mail de la PayPal care îmi spunea că am primit o donație în euro…

Inițial nu am crezut; internetul e plin de spam-eri și de glume proaste. Totuși am verificat și da, donația e reala. Pentru prima data în viața mea am primit bani pentru ceea ce scriu… Si, ca un copil de 3 ani, am sărit în sus de bucurie, strigând singur prin casă: Ura! Uraaa! Nici acum nu îmi vine să cred, și nu voi crede până nu voi merge la bancă, deoarece, fiind o probabilitate foarte mică să primesc ceva vreodată de pe blog, nu aveam atașat la contul de PayPal nici un cont bancar.

De fapt, ce scria în articolul anterior? Că pot face consultanță online pe probleme de dezvoltare personală sau dificultăți sufletești (sună bizar sănătate mintala, deși asta e terminologia englezească – mental health). Regula e simplă: oricine care e frământat de o problemă sau are o nelămurire, poate să îmi scrie pe formularul de contact și eu răspund în limita timpului disponibil. Am făcut asta de multe ori în trecut, absolut gratuit, și asta o voi face și în continuare, dar la cererile mai multor persoane am adăugat posibilitatea de a mi se face o donație, știind că unii nu se simt bine să primească ceva fără să fi dat altceva în schimb. Singura rezervă este că, în unele cazuri, pot indica direct consult psihiatric (unele probleme sunt prea grave pentru a fi discutate pe internet, am fost contactat de oameni dezechilibrați până la incoerență, etc.). Surpriza a fost că cea care mi-a făcut donația nu mi-a scris nimic pe formularul de contact, ceea ce îmi spune că pur și simplu au fost niște bani „de mulțumire” pentru ceea ce am scris. Acest lucru mă onorează și mă face recunoscător în același timp, și am ales să îi mulțumesc public pentru gestul său (în contul PayPal nu văd decât numele donatorului, fără posibilitate de contact).

Ieri m-am hotărât să continui să mai scriu în limba română… Donația a fost un gest care a reușit să-mi schimbe o decizie grea… Mulțumesc, Doina!

Advertisements

8 thoughts on “Donația

  1. Felicitari! Eu ma bucur pentru bucuria ta. Rezonez foarte mult cu ceea ce scrii .
    Si totusi atunci cand nu mai am nici o speranta de bine din partea semenilor mei , se intampla o minune ca asta. Multumesc ca ne-ai impartasit-o.
    “Ne dezumanizăm însă… Cu fiecare zi care trece, suntem din ce în ce mai puțin… oameni.” uite ca mai sunt si exceptii.

    Liked by 1 person

  2. Te citesc de ceva timp…și îmi place sinceritatea, luciditatea, claritatea și onestitatea cu care scrii! Pentru un psihoterapeut și trainer(ai scris că ai făcut un astfel de curs) n-ar strica și puțin optimism, entuziasm, pofta de viață transmisă prin scris….sau de ce nu prin viu grai(ca și trainer…poate se ivesc oportunități de genul).
    Știu că viața în a noastră țară e…grea, mai exact “in creștere, in formare spre maturizare..asemenea unui copil”….și că pare fără perspective de multe ori..Plus că această profesie de psihiatru,psihoterapeut presupune cheltuieli de energie….Dar tu ca și psihoterapeut ești format sau te updatezi tu sa găsești resurse sa te încarci cu energie vitala de bună calitate. Prin alergare , anumite suplimente alimentare de calitate, schimbarea unor obiceiuri… călătorii.
    Donația a picat numai bine…Meriti! Cu siguranță pe viitor vor fi și altele.
    La cât mai multe articole în limba română, ele ne inspiră, ne folosesc nouă celor care le citim.
    Mulțumesc

    Like

    • Mersi pentru comentariu! Desi am formarile respective, nu gasesc oportunitati, motiv pentru care voi pleca in strainatati din nou, acolo unde am posibilitatea sa imi realizez visele. Sunt trist pentru ca societatea romaneasca e trista si mediocră. Nu pot fi vesel fara motiv, si nu am motive sa fiu; tara mea a fost invinsa din interior, ne-am sapat groapa singuri, si iata, acum, pentru a supraviețui, trebuie sa redevin un vagabond prin alte meleaguri…

      Like

  3. Asa ma framant si eu de aproape 30 de ani.Am avut nesabuitul entuziasm si naiva credinta ca vom reusi,greu dar vom reusi.Ei uite ca nu!!Se pare ca,, ADN-ul natiei,cel de mare valoare a pierit in puscariile comuniste,.Am imprumutat aceasta zicere caci eu nu as fi putut-o exprima atat de concis si dureros de adevarat,de aici si ghilimelele.
    Cat despre stupidul indemn…gandeste pozitiv,wow!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s