Oameni și Câini

Cluj. Ma plimb cu prietena mea pe cărarea de beton crăpat de pe malul Someșului, privind la gunoaiele adunate pe insulele de alge ce infloresc din apa prea mica, cu debit redus in urma caniculei. Diverse constructii efemere din lemn, sub forma de pontoane, au aparut in unele locuri de pe mal, constructii din cadrul unor proiecte a caror scop rămâne obscur si a caror caracter trecator imi aduce aminte de faptul ca totul in aceasta tara este un dans al formelor fara fond. Contrastul dintre insulele de alge si gunoaie care se descompun si pontoanele din lemn, care mai poarta afise ce arata ca au fost construite in cadrul unor „inițiative” sponsorizate de mai multe bănci si firme clujene, imi spune ca nimeni nu e interesat ca ceva sa fie construit spre a dura in timp; lumea traieste in momentul „acum”. Cunoscutul concept de a trai in prezent a fost inteles gresit; oamenii traiesc exclusiv in „acum”, fara a-si planifica viitorul sau a se gandi la viitorul copiilor lor. Moștenirea lor va fi un morman de gunoaie si o corupție ubiquitara prin care ei, copiii, viitorul, vor trebui „sa se descurce”. Polarizarea este completa: esti victima sau esti calau, neexistând alta varianta de mijloc. Abuzezi sau esti abuzat. Nu vrei sa ii calci pe ceilalti in picioare pentru ca sa „reușești”? Atunci vei fi calcat tu de altii, fara bun-simt si fara scrupule!

Prietena imi arata o femeie care isi răcorește picioarele in apele Somesului; sta pe niste trepte ce intra treptat in apele raului si se uita la o sticla de plastic ce dansează prin fata ei, dusa de cursul apei.

Comentez cu voce tare:
„Parca vad ca se va alege cu o eczemă sau cu vreo altă boală de piele de la apa asta mizerabilă!”

Dar apoi ma corectez:
„Si indienii intra in Gangele ala murdar si totusi nu pățesc nimic! Poate ca nu va păți nici ea nimic…”

Prietena ma corectează însă imediat:
„Gangele este un râu sfânt. Someșul… nu este.”

Tresărim la zgomotul unei plonjări in apa. Un om s-a aruncat cu totul in apa murdara? Nu, este un caine. Este un caine care înoată vesel pana la mijlocul râului dupa un băț aruncat de stapanul lui. Privim cainele care se lupta, care se agita si isi da silința, pana reușește sa prindă bățul, dupa care se intoarce cu el spre mal. Zâmbim, atenția noastră fiind distrasa de la mizeria din jur. Un alt cățel intra insa in apa, in așteptarea primului. Intra calm, udându-se doar puțin pe lăbuțe, privind atent entuziasmul primului. Cand acesta ajunge in dreptul lui, ii prinde bățul din gura si incepe sa-si scuture cu putere capul, pentru a-i lua „rezultatul trudei”. In apa se naste un conflict, nici unul dintre caini nedorind sa cedeze. In final, pleaca amandoi catre mal, ținând fiecare bățul de câte un capăt, mergând umăr la umăr in paralel. Urca amandoi treptele malului cu batul in gura si se indreapta catre stapan. Dar vai, primul caine, plin de apa de sus pana jos si obosit de lupta cu valurile, se scutura de apa, moment in care al doilea caine „sesizează oportunitatea” si, cu o miscare viguroasa, ii smulge in sfarsit bățul din gura, parcurgând singur restul distantei pana la stapan, in timp ce primul caine inca isi revine din soc si din confuzie. Stapanul il bate usor pe cap pe al doilea caine, cel care i-a adus batul, lăudându-l, desi vazuse toata scena. Primul caine se apropie si el pentru incurajări, dar i se arata din nou batul, care apoi este aruncat inca o data in apa spre a fi recuperat. Fara sa se gândească, primul caine se arunca iar in apa, pentru a se lupta din nou cu curentul, in timp ce al doilea caine este in continuare mângâiat pe crestet.

Atat eu cat si prietena mea ne strângem în noi, resimțind nedreptatea situației… Oportunismul oamenilor s-a extins si la animalele lor de companie, iar societatea animalelor s-a polarizat si ea, separându-se intre victime si calai, intre profitori si cei de care se poate profita. Nu a mai ramas nimic sfant in lume.

Meditez la situație:
„Al doilea caine, cel care profita de primul si aduce bățul, este „câinele zilelor noastre”. El este un ticălos, dar are posibilitatea sa rămână un ticălos pentru ca este incurajat de stapanul sau, care desi vede totul nu ia nici o masura si nu e deranjat de nedreptate, cat si de primul caine, care in mod orbește se arunca „încă o data” dupa un bat de care va fi ulterior din nou deposedat, fiind din ce in ce mai obosit si fiindu-i din ce in ce mai greu sa si-l apere. Primul caine isi merita soarta pentru ca este prost; este un învins care se hraneste din dorinta „de a fi util altora”, nevazand faptul ca nu isi este util lui insusi. Asa este si poporul roman. Cei care veghează la respectarea legilor nu isi fac treaba si trec cu vederea nedreptățile, chiar incurajând furtul, iar cei care suferă nu se ridica împotriva oportuniștilor, fiind permanent ocupați in a-i servi si in a le fi pe plac. Partea trista e ca ceea ce vedem acum se intampla intre un om si doi caini, pe cand societatea românească este formata doar din oameni, cu un intelect pretins superior animalelor. Se pare totusi ca i-am supraestimat. Pe oameni.”

Întâmplarea cu cei doi câini mi se pare degradantă. Mai probabil ca doar primul câine va face o boala de piele de la apa mizerabila. El a muncit, el s-a sacrificat, si tot el va suferi. Ma încearcă o umbra de compasiune dar aceasta se destramă rapid in fata unui gand ce ma va obseda întreaga zi: victimele își merită soarta!

Advertisements

6 thoughts on “Oameni și Câini

  1. as putea spune ca nu prea esti ceea ce declari, ci, doar, probabil mai mult ca sigur, scrii la comanda anumitor refulari. Te declari, autentic? Pe bune? Eu zic, ca mai degraba tragi cu ochiul pe gaura cheii, si, te inspiri mai mult sau mai putin de pe anumite site-uri de business si alte bloguri personale. Din pacate pentru tine, nu esti nici autentic, si, cu atat mai putin liber. Se vede destul de bine aici: https://cezarspace.wordpress.com/2017/01/12/garda/ si https://cezarspace.wordpress.com/2016/09/23/ceo-smiley/ . Bati campii cam mult, iar postacii unei cozi de topor, ridica doua degete in sus…spre multe aplauze. :))

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s