Generații

„Ce faci? Nu iti cauti de lucru? Cat timp o sa mai stai asa? Haide, timpul trece!”

Ma uit la privirea incruntata, critica si totusi ingrijorata a bunicului meu. Face presiuni de ceva vreme asupra mea ca “sa intru undeva la un job”, indiferent unde, un job care teoretic mi-ar aduce un sentiment de siguranta.

„Trebuie sa faci ceva! Nu poti sta asa degeaba, visand cai-verzi-pe-pereti! Trebuie sa incepi de undeva! Uite cum a facut X sau Y, si acum au si ei un rost! Trebuie sa fii mai ambitios, sa intelegi ca nu totul e roz in viata asta, ca trebuie sa muncesti si sa strangi deseori din dinti atunci cand nu iti place! Asa se face treaba!”

Intors acasa, ii povestesc tatalui meu ceea ce am auzit. Sunt trist si infuriat in acelasi timp. Tata ma priveste atent, cantarind in minte ce sa-mi spuna, apoi zambeste.

„Dragul meu, nu este nici o presiune asupra ta sa mergi intr-un loc in care nu-ti place. Am adunat suficienti bani astfel incat sa iti permiti sa stai o perioada si sa te gandesti ce ti-ar placea. In final, va trebui totusi sa alegi ceva, si bunicul tau are dreptate ca uneori sunt si situatii neplacute la locul de munca, dar nu trebuie sa te simti presat sa alegi orice doar de dragul de a alege ceva sub influenta fricii de a nu avea nimic.”

Peste cateva ore ma intalnesc cu prietena mea si ii povestesc framantarile mele.

„Hei, oamenii astia traiesc in alta lume! Un job nu este pentru o viata! Ce, chiar crezi ca vei iesi la pensie din job-ul in care vei incepe? Nu vezi ca lumea schimba zeci de locuri de munca, si uneori schimba complet domeniul, chiar de mai multe ori!!! Traim in alta lume! Tie ce ti-ar placea? Ce te atrage? Daca nu stii, hai sa cautam o lista de job-uri pe Google, sa vedem ce ti se potriveste!”

Ma uit la ea si ma gandesc ca nimic nu imi place cu adevarat, ca nu s-a inventat inca job-ul pentru mine…

***

Situatia de mai sus pare familiara? Probabil ca da. De fapt, cele 3 atitudini diferite de mai sus sunt reprezentative pentru 3 generatii diferite, care coexista intr-o lume aflata intr-o evolutie accelerata, exponentiala.

Generatia bunicului este numita in engleza generatia „baby boomers” (BB). Sunt cei nascuti cam intre 1945 si 1965, si care au fost tineri si gata de munca prin anii ’70. Multi dintre ei au prins perioada hippie, o era a libertatii de expresie, a creativitatii, a iubirii. Este perioada in care s-a compus cea mai frumoasa si mai inteligenta muzica, care le-a marcat tineretea si care ne surprinde si pe noi, cei din generatiile ulterioare. Generatia BB este o generatie care a fost loiala angajatorilor, care credea ca slujbele sunt pentru o viata. Sunt oamenii care au lucrat „la fabrica”, „la patron”, „la stat”. Sunt oamenii care au in CV o experienta de 30-40 de ani ca angajati in acelasi loc. Majoritatea lucrau solitar, la un birou, sau aveau responsabilitati clare si specifice; munca in echipa era rara, motiv pentru care nu se punea problema de „team building” sau de „comunicare”. De fapt, nici nu erau „probleme de comunicare”, deoarece management-ul era simplu, vertical, de sus in jos: „faceai ce spunea seful”. Generatia BB este o generatie axata pe productivitate, pe procesul tehnologic, avand ca si prioritate un singur lucru: munca. Munca ce se desfasura intr-un orar fix, deseori de la ora 8 la 17, inclusiv si sambata. In acele vremuri nu exista internet, iar telefonul era fix, legat cu un fir pe masa de acasa, astfel ca puteai fi sunat doar dupa o anumita ora, cand veneai de la lucru. Imi aduc aminte cu o oarecare senzatie de stranietate de acele vremuri, deoarece ele s-au prelungit in Romania pana la revolutia din decembrie 1989. Este generatia bunicilor mei si perioada pe care am prins-o in primii mei 10 ani de viata.

Generatia tatalui este numita uneori in engleza „Generation X”. Sunt cei nascuti intre 1965 si 1980, care au fost tineri prin anii ’80. In Romania totul este in urma cam cu 10 ani datorita comunismului si faptului ca trend-urile au ajuns tarziu in Europa de Est, dar pastrez intervalul de ani recunoscut international. La noi, aceasta generatie a fost facuta rapid sandwich intre comunism si zilele noastre; este perioada de dupa revolutie, acea perioada de cumplita naivitate dar si larga deschidere catre Vest, in care eram fascinati de CocaCola si de blugii adusi de la turci. Intre timp, in Vest se schimba focus-ul catre munca in echipa, acel „team work”, catre PBL sau „problem based learning” (invatarea bazata pe rezolvarea de probleme), catre creativitate (aparitia Microsoft, Linux, Apple, a calculatoarelor, a internetului, a telefoanelor mobile, a e-mail-ului, etc.), catre eficienta si focusarea pe rezultate. Istoria a venit peste noi foarte rapid, in „capitalismul salbatic” de dupa revolutie coexistand generatia BB si generatia X, intr-un amalgam in care ne-am nascut noi, cei din generatia mea. Generatia X a fost generatia care statea fascinata pe calculator pana la 3 noaptea, generatia care a iesit prima data din tara si a vazut lumea, generatia care insa a infruntat „Tranzitia” si care a pastrat totusi ca valoare fundamentala familia.

Eu fac parte din Generation Y. In limba engleza este un joc de cuvinte, litera „y” pronuntandu-se fonetic identic cu cuvantul „why”, care insemna „de ce”. Mai nou, ni se spune „Millennials” sau generatia noului mileniu, pentru ca am devenit apti de „campul muncii” in jurul anului 2000. Suntem generatia care are ca valoare sloganul Discovery „question everything”, adica „intreaba de ce”. Desi in Romania totul a fost in intarziere, sunt generatia care a copilarit cu telefoanele mobile, calculatoarele mari si mai apoi laptop-urile, cu internetul care apoi a intrat definitiv in decorul casei, azi eu fiind permanent „online”, conectat la SMS/email/social media si luandu-le cu mine, zi si noapte, oriunde plec, chiar si in strainatate, unde roaming-ul este din ce in ce mai permisiv, cel putin in Uniunea Europeana. Sunt o generatie educata, cu baze solide de cultura generala. Sunt insa generatia de a carei nevoi s-au ocupat atat generatiile BB cat si X, problemele mele fiind rezolvate de aceste generatii anterioare inca inainte ca ele sa fie resimtite de mine. Putini dintre cei din generatia mea stiu sa se descurce fara telefon sau internet, fara sa dea un „Google” pentru a afla o informatie sau un review al unui produs/serviciu, fara sa se uite pe YouTube pentru a vedea cum se face ceva sau a cauta pe Wikipedia informatii detaliate despre un anumit subiect. In egala masura, sunt generatia care nu e obsedata de a detine o masina sau o casa, traind mai tot timpul in chirie. Valorile mele sunt autenticitatea, curiozitatea, cauzele sociale sau protectia mediului. Imi aleg job-uri in care mai multi oameni au scopuri si pasiuni comune, iar orarul fix de la 8 la 17 este o amintire, in masura in care sunt in concurenta deseori cu competitori de pe alt continent, de la 12 fusuri orare distanta.

Pentru noi, cei din Generatia Y, cei din Generatia BB sunt niste neadaptati, cu abilitati tehnice primitive (nu stiu sa schimbe cartela sim la telefon sau sa trimita un email), voteaza prost la alegeri, in numele nostru (motiv pentru care au aparut miscari/partide noi de rebeliune, vezi Italia si mai recent Franta, in care un partid inexistent acum doi ani are in prezent majoritate in parlament) si mai ales, ne „taie aripile”, folosindu-si mentalitatile lor „primitive” intr-o cu totul alta era. In plus, odata cu evolutiile din medicina, cu prelungirea duratei de viata si cu cresterea populatiei, acesti „batrani eterni” se aseaza, strat dupa strat, in azile si case de varstnici, consumand cantitati impresionante de bani de la buget… doar pentru a ramane in viata. Pentru a ramane in viata si pentru a vota prost, subliniez!

Pentru ei, cei din Generatia BB, noi din Generatia Y suntem mai presus de toate lenesi, neproductivi (nu conteaza cat muncesti, trebuie sa produci), narcisici (ne pasa de imaginea publica, de reputatia de pe internet, suntem obsedati de selfie-uri), ne credem valorosi, nu respectam traditiile si pe cei mai experimentati/varstnici si nu se pot baza pe noi, fiind neloiali (multi putem parasi o companie pentru o alta doar pentru cativa euro in plus la salariu sau pentru ca nu ne place mediul/cultura corporatista sau suntem in conflict cu cineva). In final, suntem recalcitranti cu intrebarile noastre „de ce? de ce?”, contestam autoritatea si, dupa toate probabilitatile, nu se va alege nimic de noi…

Viata a devenit mai complexa ca niciodata. De la intalnirile de afaceri fata in fata am evoluat la email, messenger si sms, si acum deja se tin de multi ani conferinte live, Skype si Viber fiind banale de mult. De la loialitatea pentru locul de munca si ulterior la munca pentru a supravietui, am ajuns la necesitatea ca locul de munca sa imbine placutul/joaca cu munca (aflata deja pe un plan secundar, mai ales in contextul in care AI – inteligenta artificiala/robotii – preiau deja sarcini din ce in ce mai complicate). De la „fa-mi o copie la imprimanta” am galopat catre „da-mi un mail” si am ajuns la „lasa, caut eu singur pe Google”. De la respectul pentru titluri (Domnule Director) am trecut la respectul pentru idei (Steve Jobs) pentru a ajunge la respectul pentru abilitati (Gangnam Style). De la focusarea pe proces (productia unor articole pentru export) am trecut la focusarea pe rezultate (construirea unui pod peste Dunare) si acum la focusarea pe “implicare” (proiect european, studiu de fezabilitate, programe de exchange, practic nimic concret). Si in final, am detronat munca de pe primul loc din vietile noastre, pentru a valoriza ulterior familia iar acum, in prezent, prietenii (deseori virtuali, online).

***

Ma uit impreuna cu prietena mea la un copil mic, de gradinita, cum se joaca pe o tableta in parc. Gesturile sale, dexteritatea cu care manipuleaza ecranul, lejeritatea cu care se strecoara printre meniuri, ne dau senzatia ca „s-a nascut invatat”. Tehnologia este extrem de intuitiva in zilele noastre. Din perspectiva noastra, este si simplista. Creativitatea si autenticitatea noastra nu ne ajuta prea mult. In fata noastra avem o alta generatie. Suntem niste „dinozauri” care incearca sa se adapteze inainte ca meteoritul sa-i puna la pamant. Ni se pare inacceptabil ce se intampla in ziua de azi; din perspectiva noastra totul e numai superficialitate, lipsa de valori si de calitate. Timpul insa nu mai are rabdare cu noi. Suntem deja trecuti de 30 de ani, generatia s-a schimbat. Gandul meu se intoarce cu compasiune catre bunicul meu cel critic, care imi tot spune sa imi gasesc un job. Realizez ca ma aflu „in pantofii lui”, privind catre o lume ce se naste, o lume pe care o inteleg si o aprob din ce in ce mai putin. Roata se intoarce. Totusi, fidel valorilor si generatiei mele, cand nu va ezita sa ma intrebe la urmatoarea intalnire daca mi-am gasit job, ii voi raspunde, la fel: NU.

Advertisements

4 thoughts on “Generații

  1. Yes, it’s true. I was born in 62, some how between, but I recognize both, BB and GX. My first son ( 91) it’s a typical millennial and my 3rd, at 2,5 it’s a YouTube addict. And for these reasons I can understand all of these. Wow, I’m so damn old ! :))))

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s