Sensul Vietii

“Care este sensul acestei vieti?” O intrebare care mi-a fost pusa de multe ori… Si de fiecare data a trebuit sa pasez inapoi intrebarea catre cel din fata mea si, prin intrebari auxiliare, sa il ajut sa-si gaseasca singur raspunsul.

Probleme de sens au in general oamenii inteligenti si care nu prea tolereaza reperele exterioare oferite de altii sau de comunitatile din care fac parte. Omul simplu este in general mult prea ocupat sa se distreze, sa munceasca, etc., si nu isi acorda prea mult timp de reflectie. Omul excesiv de religios isi gaseste raspunsurile in ceea ce ii ofera religia sau cultul respectiv, asa ca intrebarea nu isi are rost. Spre exemplu, in ortodoxie/crestinism, sensul acestei vietii e iubirea pentru divinitate si ceilalti oameni, evitarea pacatelor, rugaciunea, etc. Pentru cel care nu se multumeste cu raspunsurile oferite de religie sau de oranduirea sociala in care traieste (sa nu uitam ca si in comunism era oferit un sens non-religios – munca, preaslavirea conducatorului, construirea socialismului, etc.), exista diferite doctrine filosofice si multe carti ce asteapta sa fie citite. Cel care cauta sensul vietii il poate astfel descoperi in carti (unii au revelatii citind carti New Age, parapsihologie, diversi scriitori inspirationali) sau poate avea revelatii subite, mai ales in urma unor evenimente traumatice.

Exista insa si oameni care nu isi pot gasi sensul, in ciuda multor ani de cautari. Concluziile experientelor celorlalti nu ii multumesc, cautarile lor par sa nu mai aiba sfarsit. Iar unii isi intersecteaza drumul cu al meu.

De fiecare data cand sesizez ca omul din fata mea are o problema de sens, ma alertez. Este un domeniu in care poti usor sa iti pierzi mintile sau sa vagabondezi „fara sens” multi ani. Invariabil aduc in discutie bine-cunoscutul citat din Frankl, acela care spune ca sensul nu trebuie cautat in exteriorul nostru, ci trebuie generat din propria noastra fiinta. Adica folosesc baza teoretica a Existentialismului.

Cand esti copil, astepti raspunsuri de la parinti. „De ce apa e uda?” „De ce cerul e albastru?” „De ce? De ce?” „Care e explicati apentru asta? Dar pentru aia?” Parintii, familia, rudele, cunoscutii, ne dau raspunsuri dupa puterile lor. Se creaza astfel un reflex, acela de a gasi permanent in exterior un raspuns, uneori dupa insistente indelungate, respectiv cand acei oameni „atoatecunoscatori” au timp sa ne raspunda. Uneori intrebarile persista si mai tarziu: „Oare e buna de sotie pentru mine, mama?” „Oare sa mai fac un copil?” „Oare e bun job-ul asta?” „Oare ma iubeste cu adevarat?” Deja sunt intrebari fara raspuns pentru cei din exterior, intrebari grele la care parintii sau prietenii incearca sa raspunda, folosindu-si propria lor experienta de viata, adica propriile lor concluzii, diferite de cele la care putem ajunge noi singuri. Intrebarile se apropie de limita la care nu se mai pot oferi raspunsuri.

Poate ca fata respectiva nu e serioasa si deci nu e buna de sotie, dar asta pentru ca mama sau tata valorizeaza foarte mult seriozitatea si au o experienta indelungata de viata care le spune ca seriozitatea e un lucru important/bun. Dar daca acest copil care ii intreba este un neserios sau nu pune valoare pe seriozitate, valorizand de exemplu umorul? Al doilea copil nascut se poate dovedi in timp un ajutor nepretuit in cazul in care primul are o problema de sanatate gen handicap, dar este si o gura in plus de hranit. Sfatul se ofera in functie de concluziile proprii parintilor sau prietenilor. La fel este si cu sensul vietii; este doar o alta intrebare la care, mai mult ca sigur, se poate oferi un raspuns. Uneori sensul vietii se afirma clar: „sensul tau este sa fii fericita”, „sa fii o sotie buna”, „sa aduci pe lume copii”, etc. Alteori raspunsul este tacut, nespus: „sensul tau este sa ai grija de mine la batranete, ca doar de aia te-am facut”. Si nu am auzit niciodata pana acum raspunsuri de genul: „sensul tau este sa ai grija de pacienti toata viata ta, fara nimic altceva” sau „sensul tau este sa scrii cateva carti sau o piesa muzicala, dupa care sa mori tanar”.

Sensul il preluam de la ceilalti sau il generam, constient sau inconstient, noi-insine. Si apoi vedem cum viata sa desfasoara in fata noastra. Ne luptam sa indeplinim „misiunile” conferite de altii – partinti sau biserica – sau ne trezim pe un drum in mod inconstient, ajutati de forte nevazute, sau infranti, de fiecare data, de aceleasi forte nevazute (scenariul sensului ales inconstient). Dezirabil este sa ne alegem sensul constient.

Pentru ca sa stii ce vrei trebuie sa parcurgi un drum lung. Trebuie sa citesti mult, sa experimentezi multe lucruri, sa traiesti multe experiente. In final, se va contura un drum, uneori dupa multi ani. Putini vor face asta. Sensul vietii este extrem de personalizat; fiecare are altceva de facut. Si implica renuntarea la a pune intrebari in exterior; acestea ni le vom adresa noua-insine, stiind ca traim aceasta viata o singura data, deci nu ne permitem sa „copiem” dupa unul sau altul.

Existentialismul – curent de gandire care exceleaza la capitolul ateism si rationalitate analitica – a identificat 4 zone generatoare de sens. A desfasura activitati in aceste directii confera automat sens, pana ne descoperim propriul sens. Este un fel de plan de rezerva, „back-up”, de „sens temporar”.

1. altruismul/umanismul – adica ajutorul celorlalti, cu bunatate si iubire – reprezinta un sens puternic. Multe meserii fac asta, inclusiv eu activez in acest domeniu. Exista garantia ca o activitate in acest domeniu nu se va sfarsi niciodata, pentru ca intotdeauna vor fi oameni nefericiti ce pot fi ajutati.

2. creativitatea/autoactualizarea – adica a aduce pe lume lucruri sau idei noi, respectiv a studia si a ne perfectiona. Acestea nu pot fi epuizate niciodata. Acest articol este scris „in acest sens”.

3. frumusetea – adica sensul de a cauta tot ce e placut in jurul nostru, a ne inconjura de frumusete – fie ca este natura, arta, muzica, alte modalitati de a ne stimula simturile. Se pot gasi pe tot intinsul acestui website postari cu piese muzicale si poze facute de mine, preocupari proprii care raspund acestui sens.

4. relationarea – adica faptul de a-l intalni pe celalalt (encounter), de a schimba idei, a face lucruri sau a trai emotii alaturi de el. Din nou, profesia mea este centrata exact pe acest sens, de a ma relationa permanent cu o multime de oameni.

Uneori, cele 4 zone generatoare de sens nu sunt suficiente, sau le simtim ca fiind artificiale. Golul interior, vidul, este prea mare. Sau din contra, furtuna creativa, a sutelor de idei si trairi pe zi, care nu pot fi canalizate, focusate, este greu de suportat. De aici porneste drumul lung al acceptarii unor aspecte individuale, respectiv al alegerii acelor lucruri care dorim sa ne reprezinte, drum despre care poate voi vorbi alta data.

Advertisements

One thought on “Sensul Vietii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s