Inapoi in Comunism

alegeri2016
In domeniul meu profesional, ceea ce spui este infinit mai putin important decat ceea ce faci sau ceea ce nu faci. Oamenii spun ca vor face X sau Y, dar in final, conteaza rezultatele. Si asta se intampla pentru ca oamenilor le place sa se minta pe ei insisi, deseori in mod inconstient. At the end of the day, actiunea face diferenta.

Victoria de azi a fostilor comunisti, actualmente partidul-mamut socialist, era o victorie pe care o vedeam venind de mult timp. Era anticipabil, motiv pentru care nici nu am simtit nevoia sa scriu ceva inainte de alegeri care sa indice o directie; oricum nu se mai putea face nimic. Mai mult, situatia de azi si rezultatele alegerilor ne pot oferi cateva lectii importante.

In primul rand, se dovedeste ca e bine sa fii organizat si planificat. PSD a facut asta si a castigat. Ezitarile PNL, cu 4 candidati succesivi la ultimele alegeri, cu sustinerea unui om din exterior ceea ce implica faptul ca nu au avut valori capabile sa ii reprezinte, a dus la esec. E simplu; mesajul transmis a fost lipsit de substanta, nu a inspirat incredere, inclusiv o conducere ce a ramas mult timp bicefala. Pretul a fost astfel dureros. Si dezastrul ar fi fost mai mare daca nu ar fi existat alegatori care au votat doctrina si nu oamenii, reactionand in fata perspectivei unui PSD cu mai mult de 51%. Un alt exemplu de perseverenta se regaseste la UDMR, care a strans randurile si a invins exemplar. Desi sunt departe de a fi un sustinator al unui partid fondat pe criterii etnice tip “divide et impera” si care creaza conflicte permanente, nu pot sa nu apreciez tenacitatea membrilor sai. Apreciez mai putin ravagiile facute padurilor din judetele in care acest partid domneste, aspect care ma priveste personal, eu fiind un ecologist at the core. Restul partidelor au obtinut scoruri mediocre, USR fiind o dovada de bun management in conditiile unui start recent, iar PMP ajungand destul de rau datorita lipsei de coerenta si neimplicarii.

Dincolo insa de acest paragraf rezumativ, alegerile de ieri ofera posibilitatea unei sectiuni transversale prin societatea romaneasca de aici si acum. Cine suntem noi de fapt?

Cu regret o spun, dar noi suntem in jur de 45% PSD (inca nu au aparut rezultatele finale), cu 4 judete unguresti si o insula – o oaza – de doar 3 judete liberale in centrul tarii (cu mentiunea ca la Cluj PSD si PNL sunt practic la egalitate). Suntem harta de mai sus. Acestea sunt faptele. Dincolo de dorinte, dincolo de credinte si rugaciuni, dincolo de posibilitati de frauda si mituiala electorala, acesta este poporul roman in acest moment.

S-a votat putin. A fost o masa considerabila de oameni care a refuzat sa-si foloseasca dreptul de a vota. Ma numar printre ei. Atata timp cat votul ramane un drept dar nu si o obligatie (cum este in unele tari), am posibilitatea de a alege sa nu-mi exercit acest drept daca mi se pare ca nici un partid nu ma reprezinta. Este dreptul meu de a nu face ceva. Spre deosebire de ceea ce spuneam in primul paragraf – faptul ca in psihologie intotdeauna alegi “da” sau “nu” – iar daca nu spui “da”, inseamna automat “nu” – in viata sociala si politica am luxul de a ma abtine de la a-mi preciza pozitia sau de a refuza complet acest lucru. Stiu, exista multe voci care spun ca exercitarea votului blocheaza tentativele de a-mi folosi buletinul de vot pentru activitati ilegale, dar la dimensiunile absenteismului din Romania si in fata probabilitatii clare ca PSD va castiga, nu a mai avut rost sa votez. In alte conditii, in alta tara si in alta epoca, poate ca exercitarea dreptului meu de a vota ar fi fost utila. Nu si acum. Si apoi, sa nu uitam ca un vot oferit unui partid inseamna si o responsabilitate; daca partidul respectiv castiga, toate prostiile pe care le va face vor fi si in responsabilitatea mea. Refuzand sa investesc un anumit partid cu increderea mea, macar nu sunt raspunzator moral pentru ceea ce se va intampla in tara, semnaland clar ca nu doresc sa fiu partas la orice initiativa politica din aceasta tara, in masura in care nici un partid nu m-a convins ca nu isi va bate joc de puterea cu care l-as investi prin votul meu. Not in my name! 

Imediat dupa primele rezultate ale sondajelor, internetul si mai ales Facebook-ul au fost asaltate de un curent de jale generalizata. Nimeni nu a strigat “Victorie!”. Asta e un dus rece si o reamintire a faptului ca nu “populatia online” decide in Romania, ci populatia care subzista si care nu are acces la intenet – o facilitate “exotica” pentru multi. A nu se confunda realitatea cu mediul online! In Statele Unite, democratii au confundat mass-media cu populatia generala, si cei “de la tara”, nemultumiti de situatia generala si stimulati de discursul lui Trump, au produs o surpriza. Intre rednex-ul tipic american si “cizma” care nu judeca din Romania… nu e nici o diferenta. Iar rezultatele au fost similare.

Vorbeam in urma cu cateva zile cu o prietena care urma sa voteze PSD. Era entuziasmata ca social-democratia va invinge. Imi spunea, cu bucurie sincera, ca ultima data cand PSD a condus, ea a primit niste subventii si asistenta sociala sub forma unui ajutor financiar, ajutor care a incetat in perioada liberala. Ea nu a uitat niciodata faptul ca “PSD i-a dat” iar “liberalii i-au luat”. Acesta este romanul individualist si prost. Individualist pentru ca, in egoismul lui imens se pune pe primul loc pe sine si se gandeste la profitul avut, sperand ca situatia sa se repete, si prost pentru ca nu intelege ca banii dati de PSD erau de fapt economisiti de guvernarea anterioara de o culoare politica diferita. Incapacitatea de a avea un simt civic, colectiv, de a simti apartenenta la o societate, neam, popor, etc., combinata cu egoismul si lupta pentru supravietuire “prin orice mijloace” plus lipsa de gandire critica – anume ca ceva se intampla (primeste bani) pentru ca altceva s-a intamplat anterior (s-au facut economii de catre alt partid) – duce la populatia ce voteaza PSD in mod constant. Pentru aceasta populatie, acel kilogram de zahar sau ulei este o dovada materiala, concreta, fizica, care e oricand mai buna decat o ideologie, niste cuvinte sau niste promisiuni, niste idei abstracte. E un mod de gandire pragmatic si totusi rudimentar, in care necesitatea imediata invinge o doctrina sau un mod de a vedea sau a face lucrurile. Maslow spunea ca ideologia pe stomacul gol nu functioneaza, si are dreptate.

Posibil ca sa existe un curent anti-PSD in aceste zile-saptamani, sa se demonstreze, sa fie niste indignati. Nu are rost. In viata trebuie sa stii sa pierzi, trebuie sa ai demnitatea de a pierde cu eleganta. Majoritatea a vorbit si majoritatea, din varii motive, a ales reintoarcerea in comunism. Aceasta alegere trebuie respectata, pentru ca defineste poporul roman acum, in acest moment istoric. A te rascula acum inseamna a nu sti sa pierzi si a nu intelege ca democratia inseamna sa poti accepta ca, vremelnic, majoritatea alege o optiune diferita de cea care iti apartine. In egala masura, este bine ca in viata sociala, la fel ca si in cea personala, sa poti spune ferm si cu voce sigura: “Da, am invins” sau “Nu, am pierdut”. Orice “dar” care ar urma acestor afirmatii denota lipsa de coerenta. Deci, “Da, am invins si ma bucur” sau “Nu, nu am invins, regret, voi lua masuri sa nu mai pierd”. Afirmatii de genul “Am pierdut, dar de fapt… etc.” nu-si au rostul. Azi, din punctul meu personal de vedere, Romania ca si intreg, a pierdut. Nu are rost sa o dregem si sa schimbam negrul in alb. Punct.

Discutam recent cu un prieten strain si ii aratam in targul de Craciun din Cluj niste magneti de frigider pusi la vanzare, magneti cu chipul lui Ceausescu. Prietenul meu, rezident de cativa ani in Romania, mi-a zambit atunci cand i-am spus ca nu inteleg cum poti vinde o poza cu cel care a fost dictator 45 de ani peste aceasta tara. In mod normal, numele lui si imaginea lui ar trebui sterse din mentalul colectiv si ar trebui sa se regaseasca doar in cartile de istorie. Prietenul meu, deja cunoscator al romanilor, mi-a replicat ca aparitia si existenta lui Ceausescu a fost o necesitate pentru un popor care avea disperata nevoie de un tiran capabil sa il abuzeze corespunzator. Mi-a spus senin ca poporul isi alege dictatorii si nu invers si, cel putin pentru Romania, cele mai mari realizari s-au dus la bun sfarsit in perioadele de dictatura. Mi-a fost imposibil sa-i aduc un contra-argument, stiind ca de 27 de ani incoace s-a tot distrus din ce s-a construit. Aseara, privind liderul PSD pronuntandu-si discursul de invingator, am recunoscut in accentul lui si in modul lui cenusiu de a vorbi, acea amprenta spirituala tipica cruzimii unui tiran care are o intreaga tara la picioare, doritoare de suferinta indelungata (4 ani) si pregatita, cu un soi de bucurie voluptuoasa, pentru aceasta sodomizare indelungata. Liderul nu s-a grabit, a raspuns politicos la toate interpelarile, asemenea unei anaconde care are la dispozitie o perioada suficienta pentru a digera o prada semnificativa, in liniste si in tihna, satisfacandu-se cate putin in fiecare zi din prea-plinul victoriei. Ceea ce am incercat sa evitam in urma cu un an in contextul dezastrului de la Colectiv, s-a intamplat de data asta: reintoarcerea comunismului.

Privind pe site-urile straine, remarc o stupoare. Creierul unui strain nu poate intelege urmatoarea situatie: un partid este dat jos de la putere in urma unor miscari populare in contextul coruptiei si neregulilor, iar peste un an, acelasi partid este ales cu o larga majoritate, fara sa fi raspuns penal sau moral sub nici o forma pentru ilegalitatile comise. Acelasi popor care a dat jos PSD acum un an, ieri l-a recondus la putere si i-a dat si o majoritate confortabila. Ma aflu in imposibilitatea de a explica rational unui strain acest aspect. Emotional pot explica, dar cuvantul ce rezuma aceasta situatie nu are rezonante placute: sado-masochism la nivel national. E adevarat, in 27 de ani nu poti schimba o natiune; e nevoie ca intregi generatii sa moara pentru ca lucrurile sa se schimbe cat de cat. Cum masochismul se mosteneste din generatie in generatie, e nevoie de sute de ani pentru ca lucrurile sa se schimbe. Iar eu si altii ca mine apparently nu vom trai sute de ani. Precum un prieten de departe imi spunea in urma cu ceva vreme, inca de pe vremea cronicarilor si pana acum, romanii au trait “sub vremi”.

“Iară nu sintu vremile supt cârma omului, ce bietul om supt vremi”. (Miron Costin, 1675)

Exista in aceasta natiune oameni care nu renunta. Perseverenta lor in a arata ca Romania nu inseamna numai mizerie morala ci si traditii frumoase si performanta este admirabila. Acestia sunt oamenii care vor ramane ascunsi printre ceilalti, in acest spatiu geografic, si vor contribui, nevazuti, prin pasi mici si o evolutie milimetrica, la avansarea morala treptata a populatiei. Ei sunt adevaratii patrioti, care iubesc Romania neconditionat de o anumita alegere pe care o face intr-un anumit moment istoric. Adevaratul patriot isi iubeste tara si cand voteaza cu “dreapta”, si cand voteaza cu “stanga”. Restul, noi, cei care suntem revoltati, furiosi, care ne simtim tradati de votul majoritatii de azi, suntem cei gata sa parasim o situatie sau o tara atunci cand nu mai corespunde exigentelor noastre, asteptarilor sau standardelor noastre excesiv de ridicate, dat fiind contextul istoric al acestei populatii. O parte din noi poate vom pleca (din nou) in strainatate. Nu ne criticati! Avem alte valori. Avem valorile creatiei, ale excelentei, ale inovatiei, ale calitatii in toate domeniile vietii, ale unui trai decent si cu o plasa de siguranta financiara si sociala solida. Pentru noi, iubirea de tara nu e suficienta pentru a ne justifica sacrificiul de a ramane, iar valoarea personala nu ne-o extragem din capacitatea crescuta de a suporta toate dejectiile aruncate in noi sau in ceea ce incercam sa facem pozitiv. Suntem doar indivizi cu valori diferite, care ne-am nascut in acest spatiu romanesc, dar care ne putem folosi dreptul de a alege sa traim in lumi mai bune. Atata timp cat Uniunea Europeana va mai exista, si cat Romania nu va fi absorbita de Federatia Rusa sau de Statul Islamic, granitele vor ramane pentru noi deschise, iar visele noastre ne vor putea da oricand, din nou, aripi.

Advertisements

3 thoughts on “Inapoi in Comunism

  1. Foarte frumos spus: “Adevaratul patriot isi iubeste tara si cand voteaza cu “dreapta”, si cand voteaza cu “stanga”. Inteleg ideea.
    Se mai poate spune: Adevaratul partiot isi iubeste tara si atunci cand poporul sau voteaza cu ‘dreapta’ si atunci cand poporul voteaza cu ‘stanga’. Exact la fel cum iti iubesti sotul / sotia, si daca face o prostie, doar ca din cauza apropierii, prostia asta iti provoaca suferinta.
    O problema ar fi ca in ziua de azi nu se mai voteaza o ideologie (dreapta, stanga, etc.). Toti fac la fel dupa ce sunt votati fie ca sunt etichetati de dreapta sau de stanga. Ar fi un pas mare inainte daca s-ar vota o lege ca cei care au cazier, sau sunt cercetati penal sa nu aiba voie sa candideze asa incat sa fe cat de cat un nivel minim de responsabilitate civica pentru candidati. Dar cine sa voteze asa o lege?
    Sa ai mult succes Cezar si multumesc pentru post!

    Liked by 1 person

  2. tare mi-a placut ca te-am gasit “online”, Cezar!! o data pentru ca te numesti “cezar” nume pe care si eu l-am dat baiatului meu , o data pentru ca esti medic …si in ca unul curajos cu personalitate si “carisma” in ce scrii ,sigur, si ma mai bucur de ceea ce citesc pe blogul tau …de ex, acest articol…gand pe care si eu il am identic si eu ma strecor ca “doctor de romanica’ ” pe meleagurile astea ale noastre si mai ales ….ma ingrozesc de “ciuma rosie” ce este in “epidemie” dupa atatia ani…cea pentru care noi azi suntem “doctorii spagarii”…”huuuuo doctorii”…bravo manelistii ,iliistii, pesedistiiiii….becalistiiii …!!!
    nu stiu de mai avem leac?!! nu cred ca vom mai capata o ordine sociala, data de valoare umana nu de nonvaloare ,pupi-n-curism,….si alte micisme umane…pacat…pacat de noi …din online…sa ne mutam in america ..alt descreierat…suntem cum zici oamenii vremurilor!!
    tu mai scrie …mai suntem ca tine ..se pare insa ca prea putini…sau nu strigam destul de tare !!
    multumesc ca te “citesc”!!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s