Istoria Genetica a Romaniei

haplogroup-i

Cine este de fapt poporul roman? De unde vine el? Care sunt popoarele inrudite si care sunt cele mai indepartate? Cine sunt adevaratii „dusmani” si adevaratii „prieteni”? Este spatiul romanesc „originea” celorlalte populatii indo-europene? Intrebari puse deseori, mai ales de catre cei care au fantezii legate de suprematia geto-daca in spatiul european, intrebari la care voi incerca sa raspund azi, ca tot e ziua nationala…

In primul rand, vom merge pe un site unde sunt niste harti. Poza articolului este doar una dintre ele. E un site cu hartile haplogrupurilor legate de ADN-ul din cromozomul Y. Nu am incarcat articolul cu toate hartile ce pot fi gasite acolo, ci am ales doar imaginea cu distributia haplogrupului I, singurul tipic european, care arata ceea ce multi numesc „Vechea Europa”. Deci: http://www.eupedia.com/europe/maps_Y-DNA_haplogroups.shtml

Putina teorie genetica acum, spusa la un nivel (sper) accesibil.

Informatia genetica din fiecare fiinta umana, ereditatea sau ce se mosteneste de la parinti catre copii, se regaseste in principal in nucleul celulei. Informatia e codificata in structura ADN-ului (in engleza DNA), si se pastreaza de la o generatie la alta. Jumatate din cantitatea de ADN vine de la mama si jumatate de la tata. Celulele din corp contin in nucleul lor un material genetic ce se organizeaza in 46 de cromozomi atunci cand celula e pe cale sa se divida (altfel cromozomii nu sunt vizibili). Sunt 22 de cromozomi de la mama, 22 cromozomi de la tata, si inca alti 2 cromozomi distincti, care poarta nume diferite: cromozomul X si cromozomul Y. Daca celulele apartin unui barbat, atunci sunt 44 de cromozomi obisnuiti (22 de la mama, 22 de la tata, care vin in perechi) plus un cromozom X si unul Y. Daca celulele apartin unei femei, atunci sunt 44 de cromozomi obisnuiti plus o pereche de cromozomi X. Total sunt 46, si cu exceptia unor boli genetice rare, asta e regula generala pentru toata populatia. ADN-ul este destul de uniform in lumea vie, spre exemplu intre drosophila melanogaster (musculita de otet care apare imediat in caz ca uitam niste struguri pe masa prea mult timp) si om exista o asemanare de 60% la nivel genetic. Ceea ce se poate insa extrage din informatia de mai sus, este ca acel cromozom Y apare doar la barbati, ceea ce inseamna ca se transmite doar din tata in fiu. Doua femei nu pot avea un copil-baiat pentru ca nu au niciuna cromozomul Y atat de necesar, atat in ovule cat si in orice celula din corpul lor.

Atunci cand o noua fiinta umana este conceputa, ea apare din punct de vedere genetic la contactul dintre un ovul si un spermatozoid. Ovulul are in el 22 de cromozomi obisnuiti si un cromozom X, si este in asteptarea spermatozoidului. Acesta vine cu restul de 22 de cromozomi obisnuiti si un cromozom X sau Y. Sexul viitorului copil este astfel o chestiune de loterie, respectiv depinde de informatia genetica din primul spermatozoid care reuseste fuziunea cu ovulul. Prin recombinarea ADN-ului din cele doua celule initiale – ovul si spermatozoid – apare celula-ou din care se dezvolta noul organism. Exista insa o problema: spermatozoidul are nevoie de multa energie, pentru ca parcurge o cursa cu multe obstacole. La baza cozii sale (flagelului) el are mai multe structuri numite mitocondrii, care ii furnizeaza energia pentru a se misca (a da din coada). Cand ajunge in ovul, el isi lasa coada si mitocondriile afara, si doar nucleul intra in ovul. Cum toate celulele au nevoie de energie, toate au nevoie de mitocondrii, si atunci de unde provin mitocondriile celulei-ou? Raspunsul e simplu: de la ovul. Cu alte cuvinte, mitocondriile fiecarei fiinte umane provin doar de la mama. Cum mitocondriile, pentru a produce energie au nevoie de un ADN propriu pentru a-si codifica proteinele necesare metabolismului lor, apare notiunea de ADN mitocondrial. Deci, desi am spus ca toata informatia genetica e in nucleul celulei, nu e asa 100%; avem ADN in nucleu si ADN in mitocondrii, care sunt raspandite prin interiorul fiecarei celule. Cum ADN-ul mitocondrial provine doar de la mama, e nevoie de o femeie pentru a continua povestea speciei umane, si mai mult, acest ADN mitocondrial se transmite de la mama la fiica (se transmite si de la mama la fiu, dar acesta nu va mai putea sa transmita mitocondriile mai departe prin spermatozoizii sai).

In concluzie, exista o constanta de-a lungul speciei umane: ADN-ul cromozomial Y e transmis din tata in fiu iar ADN-ul mitocondrial e transmis din mama in fiica. Pana unde? Pana la „Adam” si „Eva”.

Practic, toti oamenii de pe Terra provin dintr-o selectie imensa ce porneste de la cativa indivizi din urma cu mii de ani. Oamenii si-au recombinat ADN-ul de multe ori, au facut schimb de gene, multe ramuri ale arborelui genealogic au disparut, astfel ca populatia actuala e mozaicata, fiecare individ avand „rude” cam pe toate continentele. ADN-ul Y si cel mitocondrial a ramas insa acelasi, doar ca a suferit mici mutatii de-a lungul mileniilor. Aceste mutatii pot fi detectate si se poate stabili succesiunea lor. Spre exemplu, atunci cand omul preistoric a parasit Africa, a suferit o serie de mutatii, cand a colonizat Asia a mai facut mutatii, apoi cand a intrat in Europa a mai facut alte mutatii, si tot asa, in mod constant face diferite mutatii discrete, suficient de mici pentru a nu altera structura ADN dar suficient de importante pentru a fi sesizate la testele genetice. Si de aici, pana la a realiza o corelatie intre aceste mutatii si miscarea populatiilor pe ariile geografice, nu a mai fost decat un pas.

Hartile de pe site-ul de mai sus arata exact asta: dispunerea unor populatii ce au acelasi tip de mutatie la nivelul cromozomului Y, ceea ce e un argument solid pentru faptul ca au parinti comuni si deci sunt inrudite. Harti similare sunt si pentru ADN-ul mitocondrial (mtDNA). Astfel, se poate reconstrui istoria genetica a lumii, nu pe baza de ipoteze, ci pe baza de teste. La ora actuala, informatiile genetice sunt corelate cu izvoarele arheologice pentru a reface istoria adevarata a lumii, stiind ca aceasta istorie o purtam fiecare in noi, in genele noastre. Sunt mai multe firme private care fac teste, costa cam in jur de 200 de euro kit-ul (se face test din saliva ce contine celule descuamate de pe fata interna a obrajilor sau mucoasa bucala, deci nu e nevoie de luat sange). Barbatii sunt testati pentru cromozomul Y si mtADN, femeile doar pentru mtADN dar pot ruga o ruda barbat sa isi faca testul pentru a afla in ce grupa de populatie sunt incadrate functie si de tatal lor.

Si asa ajungem la Romania.

Stiu ca e dezamagitor, dar spatiul romanesc e un mozaic din 4-5 mari populatii. Fiind ospitalieri (ar spune unii), sau aflati la rascruce de drumuri migrationale (ar spune altii), fondul nostru genetic e foarte divers. Haplogrupurile (familiile cu aceeasi mutatie) sunt urmatoarele: 26% suntem haplogrup I2, ceea ce ne incadreaza in Vechea Europa, grupul de populatii ce sunt de mult timp pe continent; 17,5% suntem haplogrup R1a, adica populatie indo-europeana din zona padurilor Rusiei si 12% suntem R1b, din stepele Rusiei; 15% suntem E1b1b si 13,5% suntem J2, ambele provenind din Africa de nord si bazinul Mediteranei. Gasiti pe site hartile corespunzatoare. Interesant, in zona Romaniei mai persista inca 5% tipul G, unul dintre cele mai vechi haplotipuri originare, din Caucaz, care e foarte diluat in restul Europei.

De fapt, cam cum arata istoria Romaniei?

A fost odata ca niciodata o era glaciara, in care jumatate de Europa statea sub zapada, motiv pentru care se putea locui doar in sud, cam pe unde e Turcia si Grecia, plus Africa. Cam pe atunci apare haplotipul E, care urca treptat cu turmele de animale si cu agricultura, pe masura ce calota glaciara se retrage spre nord. Suntem cam in urma cu 11.000 de ani, cand a fost ultima glaciatiune. Cam prin urma cu 8000 de ani suntem prin epoca pietrei in Romania (lucrez cu inexactitati). Pe langa haplotipul E, cam in toata istoria noastra apare si haplotipul J, comun pentru turci, greci si alti mediteraneeni. Daca ne uitam pe harta cu J1, putem vedea ceva surprinzator la nivelul Romaniei: Campia Panonica, judetele unguresti din Ardeal si Basarabia, au incarcatura mare de ADN tipic arabilor si turcilor. Daca luam in considerare si fizionomia (par negru, ochi de culoare inchisa) si ignoram limba pe care o vorbesc, ajungem in fata unei surprize. Mai mult, daca ne uitam la harta cu N1c1 – harta popoarelor ugro-finice (de care apartine lingvistic maghiara) – vedem ca grupul N tipic e bine reprezentat in Finlanda si zona baltica, dar nu e nimic in zona Ungariei sau in Transilvania. Mai mult, daca privim harta Q – harta migratorilor tatari si alti siberieni – vedem de-a dreptul un gol demografic. Concluzia: poate ca limba maghiara e asiatica, dar sangele e… mediteranean sau african… (hartile N si Q arata migratiile recente)

Revenind, cam tot prin perioada post-glaciatiune a existat si grupul G. El e asociat cu Caucazul (la albi li se mai spune si caucazieni in literatura medicala, pentru a-i diferentia de negroizi sau hispanici). Harta grupului G arata densitati mari in zona sudica (normal, pentru ca in nord era calota glaciara) si, desi pare colorat intens, grupul e de fapt foarte rar. In Sardinia sau Caucaz e concentratie mai mare pentru ca fie familiile au fost constranse geografic sa se casatoreasca intre ele, fie istoria i-a fortat sa ramana asa.

Urmatoarea etapa este cea a grupului I, singurul grup de mutatii ce e prezent doar in Europa. I-ul a aparut undeva in nordul Romaniei – inca sunt dezbateri – si s-a desprins rapid o ramura ce a mers spre Scandinavia, unde a si ramas prin izolarea istorica – I1. Subgrupul I2 a ramas in Romania, de unde a migrat spre zonele germanice ulterior (viitorii vikingi), respectiv a ramas in Balcani. Haplotipul I este cel care a dat arta superba de pe vasele de lut tip Cucuteni, cu spirale si simboluri solare (vezi si simbolurile celtice). Acelasi grup a construit megalitii tip Stonehenge in vestul Europei, dar si cercurile de pietre din Germania si Austria (despre care se vorbeste mai putin). Intram treptat in epoca bronzului. Suntem in perioada pre-indo-europeana.

Daca ne uitam din nou pe harti, vom vedea haplotipul R1. Acesta este grupul indo-european. El apare in nordul Marii Negre si cucereste treptat zone intinse din Asia si Europa. In Asia coboara pana in India – se vede pe harta concentratia din Muntii Altai si Afganistan si apoi nordul Indiei. Acestea sunt popoarele vedice, cele care scriau in sanscrita, o limba indo-europeana. Tot grupul R1 invadeaza zona Romaniei prin nord si impinge populatiile europene spre Oceanul Atlantic, cucerindu-le extrem de rapid. R1 aduce cu sine o atitudine razboinica, caracteristica fizionomica „ochi albastri sau verzi, par blond sau roscat”, iar ceramica din perioada lor se schimba, simbolurile capata linii drepte, in zig-zag, cu puncte, se vede clar ca nu apreciaza rafinamentul artistic ci mai degraba utilitatea, pragmatismul, ceea ce, peste milenii, gasim la civilizatia vestica actuala. R1 vine cu doua ramuri, R1a in nord (rusii, polonezii) si R1b in centrul Europei, ce se concentreaza in final in Vest (francezi, spanioli, englezi, germani). In mod tipic, trec peste spatiul romanesc, isi lasa amprenta, dar nu reusesc sa ramana prea multi. Invazia popoarelor indo-europene marcheaza inceputul epocii fierului si aparitia geto-dacilor; tot ce am povestit pana acum s-a intamplat in preistorie si primii ani din antichitate.

De la cucerirea Daciei Felix si pana acum au trecut cam 2000 de ani, un timp foarte scurt. Profilul genetic al Romaniei s-a schimbat putin. Multi au venit, putini au ramas. Ne uitam la arta Cucuteni, la tablitele de la Tartaria, dar ele nu apartin geto-dacilor (popor R1, indo-european), ci populatiei anterioare, creativa si totusi docila (grupul I/I2). Suntem deseori fascinati de cultura celtica, de elfi si megaliti, de irlanezi si scotieni, poate ca pe undeva recunoastem ca acele simboluri au plecat initial din zona Romaniei. La fel, recunoastem echilibrul si bunul-simt, intr-ajutorarea tipica romaneasca, printre valorile popoarelor scandinave, care ar trebui sa-si ridice certificatele de nastere de la noi. Totusi, vorbim limba romana, o limba indo-europeana adusa de grupul R1. Suntem viteji ca ei, avem idei si suntem oportunisti, dar totusi mostenirea melancolica, emotionala, tipica grupului I2, ne impiedica sa fim mai incisivi, mai cinici. Pluralitatea de opinii ce poate ca provine din pluralitatea de mosteniri, e cunoscuta din izvoarele istorice; Burebista a folosit pericolul roman pentru a uni triburile geto-dace ce se certau intre ele tot timpul. Decebal a facut la fel; fara argumentul pericolului care uneste romanii, fiecare e pe cont propriu, intr-un individualism milenar. Si in ziua de azi, incapacitatea romanilor de a se uni intr-un spirit comunitar a ramas exact ca pe vremea lui Burebista, si poate ca a venit momentul sa acceptam ca… asa suntem… o imbinare, un mozaic, totul si totusi nimic…

A treia minoritate este grupul E1+J2. Ea da diferenta intre romanii din sud si cei „de dincolo de munti”, din Transilvania. Spiritul mai deschis, mai vorbaret, mai rapid, poate ca o fi dat si de clima mai calda, dar genetic este clara incarcarea mai mare pe linia mediteraneana. A doua minoritatea a Romaniei, tiganii, nu apare distinct pe harti, pentru ca sunt raspanditi pe tot teritoriul tarii. A treia minoritate, maghiarii, prin conservatorismul lor legat de zonele in care aleg sa locuiasca, permit aducerea unui contra-argument originii lor distincte; in mare parte, maghiarii sunt la fel de romani precum orice alt roman, poate cu un mic adaos de sange meridional.

La sfarsitul acestei lungi dizertatii, putem spune ca Romania e originea lumii europene? Deocamdata raspunsul este negativ. Suntem originea unei lumi vechi, cea din imaginea articolului, dar ceea ce exista acum pe continent isi trage originile de pe teritoriul european al Rusiei actuale. Informatiile se vor modifica in timp, pe masura ce din ce in ce mai multi oameni se vor testa in dorinta de a-si cunoaste originile, si pe masura ce se vor corela descoperirile arheologice cu rezultatele genetice.

Articolul meu deschide un intreg domeniu de cercetare pentru cei interesati. Subiectul este relativ vechi, exista si site-uri romanesti legate de haplogrupuri. Mi-am permis sa fac unele paralele intre caracteristici psihologice si fundalul genetic; aceste paralele sunt pur fanteziste, dar ma ajuta sa tin minte anumite caracteristici. E posibil sa existe unele inexactitati in ceea ce am povestit; nu criticati, adaugati info in comentarii daca puteti!

Aici sunt cateva site-uri ce fac testari genetice, pentru cei interesati (eu nu am bani pentru asa ceva si cred ca e mai important ceea ce suntem si ceea ce am putea fi, decat ceea ce am fost) : https://www.ancestry.com/dna/ , https://www.23andme.com/en-eu/ si https://genographic.nationalgeographic.com/ .

Aici e un link catre cineva care se pricepe mai bine ca mine la acest subiect, si care are un site absolut impresionant: https://vieilleeurope.wordpress.com/2011/01/17/th-first-great-civilization-of-europe-cucutenitrypillia-50003000-b-c-2/

Site-ul principal de la http://www.eupedia.com/europe/origins_haplogroups_europe.shtml merita aprofundat de doritori. Il stiu de cativa ani si vad ca oamenii se tin de treaba cu perseverenta.

Advertisements

One thought on “Istoria Genetica a Romaniei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s