Intre Percepţie şi Gândire

patterns

Am acoperit modurile de a percepe si a gandi in cateva articole de limba engleza, mai ales cele dedicate MBTI-ului si cele legate de ideile lui Jung. Cum nu vreau sa traduc pur si simplu ceea ce am scris anterior, am sa va propun in acest articol un alt mod de a privi lucrurile, rezumat in cele cateva desene de mai sus.

Informatia care ne inconjoara este imensa. Big data. Sunt informatii relevante si informatii mai putin relevante, si creierul nostru face in mod automat o selectie a lor, in functie de scheme prestabilite in urma educatiei si experientei de viata. Exista insa si oameni care lucreaza cu „big data”. Autistii inalt functionali spre exemplu (vezi Asperger si altele), care au o memorie imensa din care pot reproduce toate detaliile percepute. Este cunoscut astfel pe internet exemplul unui autist care s-a plimbat pe deasupra unui oras cu elicopterul, dupa care a putut reproduce pe un zid intreg panorama orasului, cu toate detaliile blocurilor, ferestrelor, oamenilor de pe strada, etc. Este un exemplu impresionant…

O alta caracteristica interesanta a autistilor, pe langa abundenta detaliilor, este faptul ca folosesc defectiv schemele de recunoastere ale persoanelor. In cadrul unui experiment, s-au urmarit miscarile oculare ale unor autisti in momentul in care priveau la fetele unor oameni. Omul obisnuit baleiaza/scaneaza cu privirea zona ochilor, a nasului si a gurii, si recunoaste astfel fata omului dintr-o poza. Este cam acelasi lucru pe care il face functia de „face detection” din majoritatea smartphone-urilor din ultima generatie; cand apare o poza pe ecran, telefonul recunoaste fata unei persoane si o pune intr-un chenar patrat, gata pentru a fi tag-uita (etichetata). Ei bine, autistul nu face asta. El baleiaza cu privirea fata unui om si nu recunoaste trasaturile; pentru el, oamenii se confunda cu mediul, cu fundalul, si au dificultati in a discerne, in a percepe, informatiile relevante care alcaturiesc identitatea unei persoane (fata acesteia, in acest caz). Intre o poza cu un peisaj si poza unui om nu exista pentru un autist nici o diferenta, motiv pentru care apare fenomenul cutremurator de a fi complet in lumea lui, fara a-ti da nicio atentie. Putem astfel spune ca pentru un autist, intre imaginea de mai sus cu Big Data si cea cu Information… nu este nici o diferenta.

Pentru oamenii „normali” (nu operez cu notiunea de normal, asa ca o pun intre ghilimele, ma refer la majoritatea oamenilor), perceptia (input-ul) se realizeaza in doua moduri: senzorial si intuitiv. Senzorialul vede lucrurile asa cum sunt, anume direct, si face legaturile intre mai multe informatii dupa modelul din desenul cu Knowledge. Cu timpul, apare experienta, adica se realizeaza conexiunile cele mai rapide pentru a rezolva o situatie. Se realizeaza o selectie, si pentru rezolvarea unei anumite probleme vor fi activate doar o serie de informatii, iar altele vor fi ignorate. Asta apare in imaginea cu Experience, in care perceptia senzoriala este cuplata cu o decizionare (output) de tip ratiune sau emotie. Daca ratiunea e usor de desenat, decizia emotionala e mai greu de inteles… In principiu, un rational va alege „ce e corect” intr-o situatie, ignorand informatiile/aspectele afective. Emotionalul va urma un fir decizional ce va lua in considerare „ce e bine”, ce aduce maximum de armonie in jur, ignorand informatiile prea rationale. Impresia generala va fi de pesimism pentru rationali si de optimism pentru emotionali. Ambele variante vor ajunge in final la situatia din desenul cu Strategy. In mod tipic, orice senzorial va putea sa explice, daca va fi intrebat, algoritmul pe care l-a urmat pentru a obtine rezultatul, respectiv etapele pe care le-a parcurs, sarind dintr-una in alta inapoi, pana la perceptia initiala. Aproximativ 80% din populatie este senzoriala si foloseste, in varianta cea mai performanta a deciziilor, schema din imaginea cu Strategy.

A doua modalitate de perceptie este intuitia. Informatia este perceputa de creier in mod inconstient, este procesata, dupa care sunt servite mintii constiente concluziile perceptiei. Cu alte cuvinte, un intuitiv are o perceptie intermediata de inconstient, o perceptie indirecta. Asta se poate vedea in desenul cu Intuition. Toate datele sunt blur-ate, in ceata, pentru ca nu sunt percepute direct. Pe acest fundal ambiguu, apar brusc perceptiile, out of the blue, de nicaieri. Pur si simplu stii un anumit lucru, fara sa il vezi direct. De fapt l-ai vazut, a fost procesat de creier si a revenit in campul constiintei ca o iluminare brusca. In desen, apare brusc pata de culoare violet. Ea e selectata automat de inconstient ca fiind relevanta, dar nu stii de ce si cum a fost selectata. Deciziile intuitivilor sunt si ele rationale sau emotionale, urmand aceleasi criterii de „e corect” (rationali) sau „e bine” (emotionali), dar, dupa cum se vede in desen, e imposibil sa se descrie procesul prin care s-a realizat decizia. Se „sare” pur si simplu la concluzia „out of the box”, urmand niste cai necunoscute (in fundal se pot vedea, ca intr-un labirint, caile ce trebuiau urmate, doar ca intuitivul a sarit direct peste ele).

Intuitivii sunt cam 20% din populatie. Au o gandire eficientizata, foarte rapida, dar care, daca nu e bine exersata, poate genera erori. Intuitivii infloresc in profesii gen cercetare (in care se „ard” etapele), in leadership (unde e nevoie de decizii rapide si de calitate), in profesiile unde se proceseaza cantitati mari de „big data” pentru a se ajunge la cateva idei principale (in mod particular in zona psihologica, unde clientul vine cu o poveste de viata imensa, e important sa se recunoasca rapid pattern-urile si ideile principale). Pe de alta parte, atunci cand un sistem da rateuri sau e plin de erori, este nevoie de un senzorial care sa refaca toti algoritmii (“inginerul”) si sa gaseasca ce anume nu functioneaza, intuitivul fiind vulnerabil la acest gen de probleme.

In imaginea de mai sus mai exista inca 3 desene. Creativity se refera la creativitate, la abilitatea de a conecta informatiile intr-un mod nou, original, care nu ar fi putut fi vazut de altcineva. Creativitatea este un alt tip de intuitie (cea extrovertita), pentru ca e imposibil de descris cum s-a ajuns la desenul pisicii de mai sus pornind… „din nimic”. Urmatorul desen, cel al teoriei conspiratiei, este un exemplu in care perceptia este contaminata de gandire si ratiunea e contaminata de afectivitate. Informatia nu este doar perceputa, ci este si organizata dupa niste principii diferite de cele din imaginea cu Knowledge. Daca in Knowledge informatia este structurata pe baza verbului „a sti” (se discerne), in Conspiracy Theory informatia e structurata pe baza verbului „a crede” (se judeca). Este modul paranoid de a vedea realitatea, in care precognitiile, premonitiile, prejudecatile realizeaza o ante-procesare a informatiei, chiar inainte de a fi perceputa, astfel ca se cauta informatia care poate sustine teza paranoida initiala, excluzand restul informatiei. Procesarea paranoida nu este singura moalitate de a contamina perceptia cu gandirea (sau input-ul cu output-ul), dar e cel mai usor de evidentiat. O alta procesare, spre exemplu, este cea anxioasa, in care se supradimensioneaza pericolele viitoare, si orice informatie noua este integrata ca un argument pentru care totul se va duce de rapa.

Wisdom inseamna intelepciune. Este cumva punctul terminus al unei vieti bogate spiritual, in care totul se reduce la cateva concepte si principii. De exemplu „All you need is love” (iubirea e totul), afirmatie destul de cuprinzatoare daca luam in considerare ca o buna iubire de sine si o iubire a celorlalti oameni poate fi raspunsul eficient cam la orice problema (iubirea de sine genereaza o stima de sine buna si calmeaza multe conflicte interioare, stimuleaza acceptarea, reducand suferinta sau posibilitatea unui suicid; iubirea celorlalti oameni rezolva conflictele exterioare sau un posibil razboi nuclear). Mare parte din deciziile emotionale pot fi figurate si in acest mod, aceasta fiind explicatia pentru care inteligenta emotionala este mult mai eficienta decat cea rationala, iar un IQ mare nu inseamna neaparat succes in viata. Daca intuitia vede cu claritate solutia, feeling-ul foloseste in decizii ceva ce s-ar putea numi „bun-simt”. Nu este nevoie de analize complicate pentru a vedea ceea ce este evident din punct de vedere emotional.

In incheiere, tin sa mentionez faptul ca orice om detine toate modalitatile de perceptie si de decizie descrise mai sus, dar prefera sa foloseasca mai eficient o modalitate de perceptie si una de decizionare. Cu trecerea timpului (si in conditii optime), senzorialul devine competent si din punct de vedere intuitiv, iar rationalul isi creste capacitatile emotionale. Si invers, intuitivul invata sa se bazeze pe realitate, respectiv emotionalul se echilibreaza luand decizii pragmatice. Pe de alta parte, este de dorit sa se realizeze o decontaminare a perceptiei de himerele trecutului. Si nu in ultimul rand, o exersare a inteligentei emotionale la persoanele care au un IQ prabusit nu ofera garantia succesului, ci doar o iluzionare temporara; inteligenta emotionala completeaza o inteligenta rationala respectabila, si nu este o scuza sau o solutie pentru retardul mental atat de raspandit in zilele noastre…

Advertisements

15 thoughts on “Intre Percepţie şi Gândire

    • Mersi! Am ajuns la concluzia ca trebuie sa boldez toate articolele ca sa poată fi citite mai bine… E munca in plus dar asta e… Este pentru prima data când se plânge cineva de font… Îmi pare rău! Va rămâne bold si in continuare, eventual mărește din browser…

      Liked by 1 person

  1. Faina postarea…a la Cluj. 🙂 Totusi, ar fi interesant, normalitatea unde se incadreaza in viziunea ta? 🙂 Intre “bine” SAU “corect”, ori, este o imbinare a celor doua? 🙂

    Like

    • Mersi! Eu am descris mecanisme, nu am emis judecati de valoare. Cam jumatate dintre oameni aleg dupa criteriul corectitudinii si cealalta jumatate dupa bine. Ambele sunt la fel de valide. In general nu se pot imbina; trebuie sa te hotarasti daca alegi predominant emotional sau rational, adica ce prioritizezi. Normalitatea este pentru mine doar o norma statistica si se poate deschide o lunga discutie despre asta. Mai degraba e de cautat ce e firesc sau natural, sau ce se potriveste fiecaruia. Nu stiu la ce aspect te referi cand aduci in discutie normalitatea… Postare a la Cluj 🙂 … adica?

      Like

    • Nu m-am gandit sa ironizez. Eram doar curios ce inseamna o postare “a la Cluj”, pentru ca eu sunt galatean la origini si prin educatie. Ce inseamna pentru ceilalti specificul Clujului?

      Like

  2. Astept doar sa ne spui :), ca starea spre care tindem cu totii, este cea de normalitate si, de echilibru, echilibru pe care-l poti obtine prin diverse tehnici, de echilibrare a emisferelor cerebrale. 🙂

    Like

    • Probabil ca voi atinge intr-un articol viitor si discutia despre normalitate, dar va isca ceva controverse… Ca sa dau un exemplu, cel mai facil care imi vine in minte acum, este problema homosexualitatii. In psihologie, homosexualitatea este considerata normala, iar schimbarea orientarii sexuale nu poate consitui niciodata un obiectiv terapeutic, cu exceptia cazului in care clientul isi doreste acest lucru. In urma cu cativa ani, homosexualitatea era codificata ca si boala psihica. Deci normalitatea se schimba in timp. De asemenea, se schimba de la o tara la alta: in unele homosexualitatea e acceptata, in altele e tolerata, in altele e incriminata iar in altele se lasa cu pedeapsa legala efectiva. In aceste conditii, a tinde catre normalitate e greu de definit, pentru ca sensul e in permanenta schimbare. Pe de alta parte, in loc de normalitate, putem tinde catre libertate. Aceasta e o notiune mai “concreta”, o valoare mai clara. La fel e si cu echilibrul.

      Notiunile de emisfera dreapta-stanga sunt pur didactice. In realitate, emisferele sunt interconectate si functia emotionala sau rationala e doar predominanta in una din ele. Preferinta pentru ratiune sau emotie nu trebuie vazuta in mod mecanic, prin legatura cu emisferele dominante, ci e o alegere individuala. Observ ca multa lume cere solutii pragmatice, tehnici, etc. Posibil sa existe si tehnici speciale ce pot fi gasite pe net, insa dupa parerea mea, si din practica mea, lucrurile stau cam asa:

      – Daca am in fata o persoana predominant rationala, care are probleme/conflicte ce izvorasc dintr-o capacitate emotionala mai scazuta, voi incerca sa o echilibrez, stimuland in ea partea emotionala. Voi lucra pe identificarea si exprimarea emotiilor, pe tehnici experientiale gen joc de rol sau desen sau simbolistica, voi forta clientul respectiv sa se puna in locul altor persoane (stimuland empatia). Astfel, dupa o vreme, tot ce e antrenat va tinde sa devina performant, si atunci clientul meu va avea la indemana si alte modalitati de expresie sau va decide luand in considerare si aspectele emotionale fata de care l-am sensibilizat. Asta nu inseamna ca se va transforma intr-un emotional; va ramane in continuare rational, dar cu competente sporite pe emotional.

      – Daca am in fata un client predominant emotional, atunci conflictele lui vor emerge din punctele slabe tipice, gen prea mult sacrificiu pentru ceilalti, prea multa permisivitate, dificultatea de a spune “Nu”, o viata pentrecuta in incercarea de a multimi pe ceilalti, etc. Rolul meu va fi sa-i intaresc partea rationala, fie analitica, fie pragmatica. Discursul meu se va schimba, voi prefera discutiile, dialogul socratic, eventual negocierea intre mai multe valori, tehnici din existentialism sau stabilirea de ierarhii (gen “ia o foaie de hartie si scrie pro si contra pentru cutare lucru). Astfel, se va realiza in timp o recentrare a clientului, el ramanand in continuare emotional, dar mai putin vulnerabil in zona rationala.

      In afara de terapie, mai exista si tehnici de bun-simt. Daca vrei sa fii mai rational, atunci fa integrame, citeste, invata, studiaza, exerseaza-ti IQ-ul. Daca vrei sa fii mai emotional, relationeaza, permite-ti noi experiente, iesi din zona de confort, permite-ti sa gresesti si sa suferi, lucreaza pe inteligenta sociala si inteligenta emotionala (EQ). Regula e ca vei suferi daca vrei sa cresti; exista un pret. Terapeutul nu poate munci in locul tau, e viata ta si nu a lui, si astfel nu exista tehnici “confortabile” sau tehnici “minune”. Stiu ca mediul online si societatea consumerista ne invata ca totul trebuie sa fie simplu, “la un click distanta”. In zona psihologica, asta nu e valabil. Daca vrei sa fii bun in ceva, trebuie sa-ti asumi un anumit grad de frustrare si de durere.

      Like

  3. Suna oarecum a depersonalizare ceea ce zici tu, pe asta se bazeaza si manipularea. 🙂 Insa, atunci cand persoana respectiva este interesata de asa ceva, o face din proprie initiativa, nicidecum, la “binevointa” altora. Intre jungla si bun-simt e ceva cale de strabatut, si, tine mai mult de educatia primita si, mai ales cea dobandita. Civilizatia e aceea care se bazeaza pe bun-simt, iar, cultura, identitate. Cand le ai esti liber, cand nu le ai, te bazezi pe totul si cu totul altceva. De aici si starea de echilibru. Cauza-efect. 🙂 Metodele mentionate de tine consider ca se pot aplica in perioada de formare a individului, ar putea fi introduse chiar in programa scolara, asta, in conditiile in care, multi parinti nu constientizeaza lipsa timpului de calitate petrecut alaturi de copiii lor, si externalizeaza cresterea si educarea lor. Atentie, deci, la bone. 🙂 P.S. Ma refeream la total alte metode acustice 🙂 de echilibrare si calibrare a undelor cerebrale.

    Like

    • Este manipulare pentru ca putini sunt dispusi sa se schimbe cu adevarat, desi declara contrariul. Daca nu ii iei prin invaluire si treptat, nu mai vin a doua oara in terapie. Lumea vine in general la psihoterapeut “ca sa se simta mai bine”, si rareori sunt dispusi “sa se simta mai rau inainte de a se simti mai bine”.

      Nu inteleg la ce te referi cand vorbesti despre depersonalizare. Si in general comentariul tau e suficient de vag incat sa nu inteleg ce vrei sa spui, asa ca ma abtin.

      Metodele pot fi aplicate doar partial copiilor. In plus, cred ca e de datoria parintilor sa se schimbe mai intai ei, si sa nu lase specialistii sa le creasca si educe copiii (ceea ce se intampla deja in Vest), dar asta e doar parerea mea…

      Pentru echilibrarea emisferelor cu unde acustice exista app-uri pe piata deja de ani de zile… Pentru cei la care functioneaza placebo si care nu doresc sa depuna nici un efort cu ei insisi, sunt perfecte.

      Like

  4. Ehh, aici, nu prea sunt de acord cu tine. Daca compari acele metoda cu placebo, ceva nu e in regula. In calitate de psihiatru, poate ne spui, si cate ceva despre hipnoza, si, intrarea in diverse stari: alfa, gama, tetha, delta… de beta mai putin. :))))) Poate da peste tine constiinta extinsa :)…daca tot te joci cu ele. 🙂 P.S. Eu zic sa fim noi insine. Cunoaste-te pe tine insati/insuti, si, prin extindere, ii vei cunoaste pe toti. 🙂

    Like

    • Am pe smartphone aplicatia de la Ipnos Soft (Relax Melodies) si am incercat-o, fara rezultate. Asa ca nu stiu ce sa spun, daca are efecte sau nu, cel putin pt mine nu are. Insa surprinzator, o colega obisnuieste sa puna aplicatia setata pe “pink noise” in patutul bebeului si acesta se calmeaza… Oi fi eu prea stresat… sau copilul prea obosit de la plans… sau autosugestia merge foarte bine… “mai multe cercetari sunt necesare pentru a clarifica” 🙂

      Vad ca ma duci pe teritoriul hipnozei… Oare ma duci pe un teritoriu cunoscut tie?! Detectez si faptul ca “muzica din spatele cuvintelor tale” merge usor catre atitudinea “parinte catre copil”, deci e posibil sa fii pasionat de/expert in domeniu…

      Ca si psihiatru, stiu ceea ce sunt invatati psihiatri despre hipnoza, adica mai putin decat neurologii care cunosc macar undele alfa, beta, etc. Practic un psihiatru nu stie nimic.

      In calitate de om obisnuit, pot sa spun din cartile de parapsihologie gen Dan Seracu ca parca hipnoza era legata de starea alfa, alaturi de relaxare, ca beta era starea obisnuita de veghe, si ca tetha si delta tineau de somnul profund, REM/non-REM. Pe cale logica ar trebui ca hipnoza sa se intample in starea alfa, pentru ca in restul starilor omul e fie prea treaz, fie sforaie.

      In calitate de om trecut prin formare de terapie, dar care nu practica hipnoza (si nici nu e pasionat de ea), pot sa-ti spun ca in cele cateva transe la care am fost invitati sa participam, si in modulul teoretic despre hipnoza, am invatat sa recunosc un limbaj hipnotic si sa il utilizez pentru a mai nivela din asperitatile relatiei terapeutice. Limbajul hipnozei e unul alambicat, cu multe variante si cu sugestii-surpriza, implicite. E un limbaj ce distrage atentia, fie obligand omul sa fie atent la mai multe lucruri in acelasi timp (adica e disociat), fie tentandu-l sa se lase dus de vocea hipnotizatorului. Parerea mea e ca o transa e o experienta foarte interesanta, care faciliteaza scoaterea din inconstient a unor elemente ce pot ajuta/sprijini rezolvarea problemei cu care vine clientul respectiv. Paradoxal, e o stare de concentrare la un singur lucru, nu de relaxare; e o distragere eficienta a atentiei. Vorbesc acum de hipnoza medicala, nu de cea de circ. Am gasit-o utila in situatiile in care discursul clientului era prea arid. Dar hipnoza doar de dragul hipnozei, fara a prelucra ulterior elementele aparute in transa, e pierdere de vreme.

      Ceea ce pot sa-ti spun e ca am ramas din formare cu doua lucruri legate de hipnoza: limbajul hipnotic care deschide (manipulativ) clientul catre noi posibilitati, care il flexibilizeaza fara sa-si dea seama, si faptul ca de multe ori captez atentia clientului intr-un mod in care ma apropii de transa cu ochii deschisi (cel putin pentru mine tot transa e momentul cand clientul merge in trecut pentru a retrai ceva, sau cand ii solicit sa-si imagineze in mod creativ o noua rezolvare pentru o situatie – aici suprasimplific totul).

      Constiinta extinsa despre care pomenesti e posibil sa fie o referire la inconstientul colectiv (Carl Jung, Stanislav Grof, etc.), anume dimensiunea transpersonala a noastra. Nu stiu exact la ce te referi, dar daca e vorba despre asta, atunci nu prea stiu legatura cu hipnoza. Notiunea asta de transpersonal se refera la caracteristici comune unor zone/culturi/traditii, caracteristici care se regasesc in fiecare individ al acelei comunitati. Sunt aspecte simbolice. Unii aduc aceste trasaturi ca si argumente pentru faptul ca facem parte dintr-un soi de Divinitate comuna, in care suntem interconectati. Altii spun ca de fapt sunt elemente comune fiecarui om, deci e normal sa se regaseasca in fiecare dintre noi, in acelasi mod precum in noi se regasesc aceleasi organe fizice. E cam dificil de testat cine are dreptate. Eu inclin catre ipoteza caracteristicilor comune, nu catre cea a unei Constiinte.

      Da, ma joc cu anumite lucruri… Intr-o lume in care se scriu tot felul de ineptii de catre pseudo-experti, mi se pare ca am tot dreptul. Am fost un “tocilar”, si am uitat mai mult decat altii au stiut vreodata…

      Autocunoasterea e un proces de care ma ocup zilnic, mai ales ca sunt “binecuvantat” cu multa singuratate. Incerc sa nu debitez prostii. Cam ce am scris mai sus e tot ce ma avant sa comentez despre hipnoza, pentru ca mai bine tac decat sa induc in eroare atunci cand am dubii.

      Am sa retin sfatul tau de a fi noi insine. Pentru mine acest lucru este un proces continuu de descoperire si de lupta pentru a evita sa fiu ceea ce altii/societatea/lumea si-ar dori sa devin. 🙂

      Like

  5. Dan Seracu, inca nu :)) si, nici clipociri de ape, valuri, cipcirip de “Vrabi” :)) Banuiesc ca stii mai bine la ce ma refer, exista cateva softuri bazare pe sunete binaurale, ce se asculta doar la casti. Mai mult ca sigur ai auzit, daca nu, chiar testat, brainwave generator. ( http://www.bwgen.com ) si alte softuri de pe http://www.brainvoyager.com . Fiecare isi foloseste liberul arbitru – daca-l are fireste – , 🙂 daca le foloseste sau testeaza.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s