Cauza si Efect

domino

Zgomotul ritmic al pasilor mei pe scari ma aduce la realitate. Am pantofii imbracati in echipament steril – niste pungi de plastic albastre pentru care clinica de chirurgie m-a taxat cu 1 leu si care pot fi folositi doar o singura data, desi intre timp m-am smecherit si ii port in buzunar cu mine, pana se vor rupe. Neigienic dar practic, ca nimeni nu verifica, si faptul ca mi-i scot si mi-i pun in picioare la receptia spitalului nu surprinde pe nimeni, dovada ca nu se intelege conceptul de asepsie si antisepsie. Intr-o lume superficiala, care e multumita ca am niste pungi albastre in picioare, fara sa mearga inapoi pe firul logic si sa gandeasca faptul ca pungile alea sunt de mult contaminate, voi face economie de cativa lei. Deja ma gandesc: doua pungi economisite egal o franzela mica de 2 lei; pana acum am castigat 2 paini si receptia spitalului m-a ajutat cu indolenta ei. Cauza si efect: pui o taxa anormala la materiale sanitare – oamenii vor incerca sa fure. Pui niste proaste la receptia spitalului – microbii de pe strada vor ajunge in sala de operatie, adusi pe talpile pantofilor, drept in campul operator.

Pe langa mine trec alergand 2 copii si apoi mama lor. Uitandu-ma in jos observ ca nu au pungi in picioare. Ma intorc catre receptionera si, cu un ton ironic si atingandu-mi discret buzunarul pentru a verifica daca am parafa cu mine „just in case”, o intreb de ce eu trebuie sa imi pun echipament de protectie si, pe aceleasi scari, altii urca cu pantofii de strada, nestingheriti. Receptionera, fiind prinsa intr-o situatie jenanta si fara argumente, coboara vocea si, aproape scuzandu-se, imi spune ca sunt sotia si copiii chirurgului de garda. Si se opreste. Eu, intr-o dispozitie sadica, plusez: „Pai si igiena nu e o regula pentru toti? Ca doar nu au mers prin aer pana la spital!?” Tipa imi raspunde vag convinsa: „Ei erau curati pe picioare!” Imi vine sa ii spun ca i-am vazut eu cum au venit de afara si cum au calcat in balta din fata intrarii in timp ce imi puneam echipamentul, dar realizez ca discutia a coborat la nivelul retardului mental si nu am cu cine vorbi. Cum sa fie curati daca tocmai au venit din mocirla de afara? A… sunt curati pentru ca sunt familia medicului de garda, am inteles. Cauza si efect: intr-o lume corupta si degradata moral, plus cretina, argumentele rationale nu tin. Eu sunt neadaptatul. Motiv pentru care zambesc complice receptionerei, care rasufla usurata ca nu o mai agasez cu intrebari suplimentare, si urc scarile.

Sectia de chirurgie ma intampina asa cum o stiam de pe vremea cand eram student si faceam practica acolo. Calculez ca asta era in urma cu 13 ani. Nimic nu s-a schimbat. Nimic modernizat. Asistente cu sorturi in fata care distribuie mancarea, sorturi care au vizibil intr-un colt literele „Chir”. Se scrie pe sorturi numele sectiei ca sa fie gasite mai usor la spalatoria spitalului si… ca sa nu se fure… Cam cum pe perdelele si pe paturile din garniturile de tren sunt imprimate repetitiv literele „CFR”, ca sa nu fie furate. Este inestetic, imi genereaza o imagine a unor nurse din timpul razboiului, dar imi inhib imaginea. Cauza si efect: intr-o tara in care hotia e regula, masurile antifurt sunt si ele regula. De ce crezi ca trebuie sa aduci multe dovezi la un ghiseu pentru a-ti deschide o firma sau a-ti elibera un act oficial? Pentru ca statul te verifica pentru a se asigura ca nu comiti o ilegalitate, avand asteptarea „by default” ca o vei face.

Prietenul meu ma intampina cu un suras fortat. Sta la pat. Din el ies 3 tuburi ce se termina fiecare cu 3 pungi: o sonda urinara, o sonda nazo-gastrica ce il impiedica sa vorbeasca si ii stimuleaza permanent tusea si greata, si un tub de dren ce iese din operatie. Fiecare punga are alta culoare, si desi sunt medic, am reflex senzatia aia de repulsie cand vezi secretii galbui, maronii sau de culoarea sangelui. Imi infrang greata cu un efort de vointa, imi blochez muschii fetei ca sa nu ma citeasca, si il salut vesel, cu o atitudine tonica. Familia lui e in jurul lui, atenta la orice nevoie a sa. Aflu ca personalul s-a purtat oribil cu el pana nu au mituit toate infirmierele si asistentele de pe toate cele 3 ture. Acum toata lumea este „unt si miere” cu el, si „normalitatea” a intrat in „normal”. Chiar vine, parca de nicaieri, o infirmiera, intr-un exces de zel, sa ii schimbe asternutul de la pat, imediat ce se ridica pentru a se plimba. Ma uita la grija asistentelor si la zambetele lor incurajatoare si simt ca ma apuca furia; daca nu ar fi fost platite, nimeni nu i-ar fi acordat nici cea mai mica atentie… Cauza si efect: intr-o societate bolnava, nu are rost sa ai asteptari, ci sa te adaptezi si sa „pui banul jos”. Astfel participi si tu la perpetuarea acelorasi practici, dar sa nu uitam ca rolul tau nu e sa schimbi lumea.

Povestea dureaza de mai mult timp. Cam de o luna. Omul nostru se simtea rau, parea o indigestie. A tot luat medicamente dar greta, varsaturile si ocazional diareea nu cedau. Pana la urma s-a dus la doctor, in privat. Doctorul i-a facut niste analize si nu i-a gasit nimic. I-a facut o ecografie si nu a vazut nimic. L-a trimis acasa. Ulterior omul a revenit ca se simtea rau, trecusera cateva saptamani si nu era bine. Slabise vre-o 10 kg, nu manca pentru ca voma, este vazut din nou, de data asta de un alt medic. Nici ala nu vede nimic si e trimis acasa. Apoi se interneaza la spitalul de stat – „centrul de excelenta” al regiunii – si ramane internat vre-o saptamana, timp in care este vazut de alti 3 medici si i se fac investigatii. I se pun perfuzii cu vitamine si minerale, si ceva antibiotice. Nimeni nu se gandeste sa ia analize ca sa vada daca sunt microbi sau nu, eventual ce fel de microbi; este pus pe antibiotice pentru ca „pare ca e infectie bacteriana”. Nimeni nu se gandeste sa faca o radiografie sau investigatii mai complexe, gen gastroscopie sau computer tomograf. I se fac insa ecografii seriate pe care nimeni nu vede nimic. In final ajunge la un consult chirurgical care nu vede nici el nimic, dar care ii recomanda, discret si evaziv, sa mearga la Cluj. Urmeaza o cearta deschisa cu doctorul din spital care ii spunea sa ramana sa ii mai puna niste perfuzii, si pana la urma omul nostru pleaca pe semnatura, contrar avizului medical.

Cauza si efect: intr-o tara ca Romania din care au plecat toti specialistii buni si au ramas pilele, indivizii promovati politic, sau cei mai prosti care nu ar fi facut fata in alta tara fara ajutorul financiar al familiilor ce ar fi putut „sa le netezeasca drumul”, este normal sa nu stii cum sa manageriezi un caz.

Dupa un drum infiorator pana la Cluj, in care omul nostru se opreste sa mai verse din cand in cand, ajunge pe sectia de medicina interna. Aici familia, un pic medici, se intereseaza rapid „cine e cel mai bun medic, cineva care sa fie ok”. Cauza si efect: faptul ca esti medic sau ca esti in Cluj nu inseamna ca ai rezolvat nimic. Clujul e plin si el de pile si de indivizi incompetenti, si trebuie sa afli de la colegi cine a mai ramas capabil sa rezolve o problema. Adica ai nevoie de recomandari ca sa afli cine mai este bun, si sa te feresti de idioti. Astfel, folosind bani si relatii colegiale si recomandari, familia reuseste sa obtina o internare de urgenta.

Clujul nu sta pe loc. In doua zile afla cauza, facand investigatii rapide, tot prin „interventii” pe langa medicii de pe specialitatile radiologice, ca sa se „sara peste rand” si sa se „convinga” ca prietenul meu chiar este o urgenta ce nu mai suporta amanare. Finalmente, e in sfarsit „tratat ca o urgenta”, si ajunge pe masa de operatie. Urmeaza transferul pe sectia de chirurgie, unde il gasesc acum. Cauza si efect: chiar daca ai o echipa de medici buni, ei sunt cu mult sub nivelul moral al celor din strainatate, si trebuie sa pui presiune financiara si relationala pentru a-ti rezolva o problema, altfel pacientul risca sa moara. A merge in privat nu e o solutie, pentru ca aceiasi medici care lucreaza la stat, lucreaza si in privat, si singura diferenta e ca vei da mai multi bani pentru acelasi serviciu. Doar nu credeai ca in privat competenta unui doctor creste brusc? E acelasi doctor, doar ca in privat, contra unei sume de bani, iti va zambi linistitor.

Legea cauzei si efectului este o lege fundamentala in aceasta lume. Ea spune ca daca faci sau nu faci ceva, vei obtine un rezultat. Intotdeauna. Nimeni nu scapa de aceasta lege, indivizi sau natiuni intregi. Este o lege ce e sfidata in mod repetat de majoritatea populatiei, mai ales pentru ca procentul de retardati sau lipsiti de educatie este enorm (in limbaj direct se spune ca populatia este indobitocita). De exemplu, a refuza sa vezi realitatea sau sa actionezi in conformitate cu ea, inseamna a nega legea cauzei si efectului, dar asta nu inseamna ca legea nu e valabila. De zeci de ani se ignora necesitatea unui invatamant de calitate in Romania si a unor servicii de sanatate decente. Aflam in urma cu cateva zile ca sistemul de invatamant din Congo (Africa) e mai bun decat cel din Romania (o statistica internationala ce am auzit-o la tv). Populatia refuza aceste date si de fiecare data cand mai scriu pe internet ca stam prost la capitolul asta, mi se reproseaza ca nu sunt patriot sau ca imprastii stiri negative si lumea imi da „unfriend” sau ma evita. Dar a fugi de realitate nu inseamna a rezolva ceva. Primul pas in tratarea alcoolismului stiti care este? Acceptarea sau constientizarea faptului ca esti alcoolic. De acolo se incepe. Celebra fraza „I am John and I am an alcoholic!” Daca nu accepti ca ai o problema, nu poti incepe sa lucrezi la rezolvarea ei, ci continui sa ramai in denial, in negare.

In mod normal, presedintele sau primul ministru ar trebui sa vina si sa spuna ceva de genul: „Fratilor, e un dezastru, nu va puteti baza pe nimic din ce e invatamant sau sanatate in Romania! Trebuie sa reconstruim ca altfel murim pe capete! Uitati, astea sunt masurile de aplicat in urgenta!” Putem fi siguri ca acest discurs nu va fi tinut in timpul vietii noastre, deoarece un sistem nu se poate schimba din interior, de catre cei care beneficiaza de pe urma functionarii defectuoase a acestui sistem. Eventual o revolta populara cumplita sau un dictat de la Bruxelles ar putea clatina acest sistem…

Prietenul meu este norocos. Este mai bine. Se gandeste sa mearga deja la Viena si pilele si relatiile au inceput sa fie puse in functiune. Romania nu il poate ajuta eficient, si a avut mare noroc cu familia lui de medici care au pus presiune pentru a fi operat cat mai repede. Este in viata datorita lor si, sincer, fiind si eu medic, cred ca are dreptate. Daca ar fi fost lasat peste weekend asa cum se propunea initial, ar fi murit sau ar fi fost in coma.

Per total, prientenul meu a fost vazut de peste 10 medici si dupa 6 ecografii nimeni nu i-a gasit nimic. Al 7-lea, un profesor in varsta din Cluj, unul dintre ultimii specialisti veritabili care mai exista, a avut bunul-simt sa-l intrebe unde il doare, si apoi a pus ecograful pe zona respectiva si a vazut imediat problema. Sase medici inaintea lui nu au vazut nimic, desi era vizibila clar problema. Adica a intalnit 6 incompetenti si apoi al 7-lea competent a putut spune diagnosticul corect. Adica, a avut 1 sansa din 7 sa traiasca. 14% adica.

Cauza si efect: Ai o sansa de 14% sa supravietuiesti in Romania daca ai o problema de sanatate grava. Sau sa spun altfel: ai 86% nesansa sa mori daca nu ai bani si nu esti medic pentru a sti cu cine sa vorbesti. Tu, cel care citesti asta, poti fi si tu in situatia asta. Nu stii ce boli ascunzi si tu in tine, ca nu te verifici, dar si daca te verifici, ai 86% sansa sa ti se spuna ca esti sanatos cand de fapt nu esti asa. Fie ca vrei, fie ca nu vrei sa iei in considerare povestea mea din acest articol – care este reala si se intampla in viata mea acum, dar care are cateva date schimbate pentru a nu fi identificabila exact – legea cauza-efect ramane valabila pentru toata lumea. A dormi un somn adanc in timp ce lucrurile se degradeaza, inseamna ca intr-o zi sa te trezesti ca mori ca prostul in drum de o boala banala. Sau inseamna ca va veni o zi cand te vei trezi din „somnul tau de moarte” si te vei uita in jur si nu vei mai intelege nimic. Si atunci va fi prea tarziu.

Advertisements

One thought on “Cauza si Efect

  1. Draga Cezar,doar acum am avut liniste,adica mi-am alocat timp sa fiu linistita si sa citesc “articolul-eseul” tau.Am avut o prima reactie sa il trimit ziaristilor -Tolontan sau Cristian Tudor Popescu -ambii nu sunt agreati de politicieni dar sunt foarte cititi.
    Am mai avut o reactie -sa iti recomand sa mai scrii , cred ca ai avea foarte multe lucruri de spus .

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s