Despre Obișnuințe

habit

De cateva zile folosesc o tableta. E un device primit in urma unui abonament scump de internet mobil, pentru ca in lumea de acum nu imi mai permit sa astept dupa Wi-Fi-ul de la abonamentul de cablu, si am nevoie de viteza si trafic la discretie. E o tableta usoara si comoda, dar care nu poate suplini feedback-ul mecanic al tastelor unui laptop. Dar oricum, e buna si ea la ceva…

Surpriza a venit cand am incercat sa intru pe net. M-a intrebat imediat daca sunt de acord cu conditiile cutare si cutare, si am spus nu. Si nu am putut intra, nu mergea browser-ul. Am cautat un browser built-in si am descoperit ca nu are. Orice incercam sa folosesc presupunea sa imi fac un cont pe Google. M-am incapatanat si am zis nu. Tableta a devenit neutilizabila. Am insistat si am transferat prin bluetooth apk-ul de instalare pentru un browser separat. Nu a mers. Pana la urma i-am dat voie la contul meu de Google si brusc, totul a mers foarte lin. Evident ca nu am mai citit conditiile de utilizare, termenii X si Y, i-am lasat permisiuni maxime si ea, tableta, m-a lasat sa o folosesc fara comentarii.

Ar fi trebuit sa fie altfel… internet-ul ar fi trebuit sa fie liber…

Nu au trecut multe zile si am observat ca tableta imi sugereaza, mai prin pagini de web, mai prin reclamele din app-uri, chestii familiare. Filmele de pe Youtube se termina cu sugestii de muzica baroca, Google Maps imi spune ca in urma cu cateva ore am trecut pe langa Opera din Cluj si ma intreaba ce am facut pe acolo in acele 10 minute, cand mai descarc un app tableta stie deja ca ma pasioneaza protectia mediului si astronomia, si imi propune app-uri tematice… Brusc, aceasta tableta nu este “un nou inceput”, ci “o continuare”

Poate ca nu imi mai doresc sa fiu, cel putin pe aceasta noua tableta, acelasi care am fost de ani de zile de cand folosesc Google! Poate ca imi doresc sa ma schimb, sa devin alt om cu alte preferinte si prioritati! Se pare insa ca nu conteaza. Tehnologia din spatele Google merge pe o caracteristica importanta a fiintei umane: capacitatea de a ne obisnui.

Exista o poveste ce o spun mereu pacientilor si in diverse prezentari menite a produce schimbarea: e povestea unui lup care mananca o oaie, iar ciobanul ia arma, intra in padure, si se intoarce cu lupul impuscat. Dupa mai multe zile in care se intampla acelasi lucru, vine ziua in care o oaie mananca o oaie. Ciobanul ia din nou arma, intra in padure, si se intoarce cu lupul mort. Morala? Obisnuintele ne erodeaza si ne determina sa ne comportam rutinar, ca niste papusi teleghidate, ca niste zombie.

Similar, daca ne uitam la poza articolului, vom vedea niste copii foarte “happy” care alearga pe o carare prin iarba. Fiinta umana iubeste certitudinile si siguranta, functioneaza pe reflexe care au “batatorit iarba” mintii noastre, asa ca oricat de intortocheate ar fi cararile batatorite, vom fi tentati sa le urmam, ca si cum am fi in transa. Este linia de minima rezistenta. Este zona de minima energie consumata. Este comoditatea. Este comfort zone. Nu conteaza ca acest drum batatorit merge in zig-zag si nu e o linie – cea mai scurta distanta intre doua puncte sau doua obiective din viata – vom merge pe unde ne-am obisnuit sa mergem…

Cineva de la Google a avut ideea geniala de a merge exact pe obisnuintele noastre, personalizand continutul serviciilor si device-urilor vandute, iar ulterior fortand utilizarea lor. Sunt convins ca daca mi-as anula contul pe tableta, aceasta ar deveni din nou inutilizabila. Sunt deci fortat sa joc intr-un rol anticipabil de Google. Sau, imi pot face un nou cont, dar Google se bazeaza din nou pe alta caracteristica umana, anume pe lenea sau comoditatea mea, si are dreptate; nu imi voi face alt cont.

Obisnuintele reprezinta un obstacol important in orice schimbare din psihoterapie si, prin generalizare, din viata. Se pot munci zeci de ore, se pot purta discutii peste discutii, se pot face training-uri peste training-uri, se poate participa la nenumarate programe ce promit schimbarea vietii… in final, schimbarea, daca se petrece, este de scurta durata, si rapid oamenii revin la pattern-urile lor de baza, adica pe cararea batatorita. A nu lua in considerare puterea obisnuintelor inseamna a fi inconstient ca si terapeut sau trainer. Asta inseamna ca a-ti propune mai mult de 3 obiective cu un client este deja utopic, iar daca reuseste sa pastreze doar o achizitie noua in urma unui travaliu semnificativ este deja o victorie. Intre paranteze, putem considera linistiti ca multiplele workshop-uri ce inunda piata corporatista si cea de pe net nu sunt decat iluzii bine fabricate si bine vandute: schimbarea de durata se face cu instrumente puternice si prin tehnici experientiale care zdruncina suficient de mult participantii pentru a-si aminti si peste ani de trairile respective sau de concluziile la care au ajuns atunci. 

Pana la urma, obisnuintele sunt lucruri normale si ne eficientizeaza viata. Cum ar fi sa gandim, la fiecare pas, cum trebuie sa mergem pe strada, cum sa pasim? Cum ar fi sa facem orice activitate reflexa in maximum de concentrare? Ar fi o incarcatura suplimentara care ne-ar bloca. Cum ar fi sa conducem in fiecare zi masina ca si cum ar fi pentru prima data? Subconstientul nostru a invatat sa preia din activitatile noastre repetitive si sa le coordoneze automat, fara participarea constientului. Dar din nefericire, subconstientul este neselectiv, asa ca preia si “sub-programe mentale” ce ar putea fi inlocuite cu versiuni mai noi, adica ce ar putea fi updatate… Rezultatul este aparitia unor obisnuinte ce nu numai ca ne faciliteaza existenta, dar ne-o si blocheaza, ne incorseteaza, ne impiedica sa crestem. Acesta e momentul in care incepem sa avem certitudini.

Certitudinile apar atunci cand ciobanul impusca lupul din cauza ca o oaie a mancat o oaie. Ciobanul nu mai sta sa gandeasca, sa isi acorde timp de reflectie. El merge pe pilot automat. Nu conteaza daca reflexul sau e adecvat sau nu, el pur si simplu il executa, mindless… La fel si tableta mea cea noua; ea nu ma percepe ca pe o fiinta in continua dezvoltare, ci pe cineva care e incorsetat in vechi obiceiuri, astfel ca, in loc sa ma ajute sa ma dezvolt, ea imi propune din ce in ce mai multe rezultate asemanatoare la cautari, crezand ca astfel imi va genera o experienta mai buna cu produsul, ca sa nu zic un “better customer experience”, asa cum imi vine. In final, imi aduce atingere creativitatii sau capacitatii de decizie, ma “spala pe creier”, pentru ca ajung la concluzii eronate fiind inconjurat doar de informatie anticipabila si anticipata. Sunt intr-un “turn de fildes”, precum acea nobilime de la curtile regale, care nu stia adevaratele probleme ale poporului, sau nu stia nici macar ca se afla in razboi cu unii sau altii. Certitudinile izvorate din obisnuinte ajung sa tina loc de realitate.

Ce doresc sa spun cu acest text? Pe scurt, atentie la obisnuinte! Sunt o constanta importanta a vietii noastre, o caracteristica din care unii pot face multi bani, dar si un impediment in dezvoltare. Daca doresti sa scapi de obisnuinte, permite-ti sa mergi in locuri neobisnuite, sa faci lucruri deosebite, sa rupi in mod voluntar rutina! Doar asa vei creste. Si tine minte: obisnuintele pot fi in multe situatii solutii vechi pentru probleme ce au disparut intre timp, precum acei soldati japonezi din insulele din Pacific ce au capitulat la zeci de ani dupa terminarea razboiului… 

Advertisements

One thought on “Despre Obișnuințe

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s