Ce inseamna sa-ti traiesti valorile

Deznadejdea

E usor sa-ti traiesti valorile, nu? E simplu. Valoarea ta este, de exemplu, iubirea; e usor sa iubesti oamenii, nu? Sa ii ajuti, sa le zambesti, sa iti petreci timpul cu ei atunci cand au nevoie… Sau valoarea ta este dreptatea; iti este foarte clar ce e drept si ce e nedrept, ce e bine si ce e rau, cine a gresit si merita pedepsit… Sau credinta; din credinta poti gasi oricand resurse de a merge mai departe, ea te calauzeste, ea te incalzeste cand iti este frig, ea iti spune ca nu poate fi asa rau sau oamenii nu pot fi asa de rai, ca exista intotdeauna ceva bun in ei… Sau demnitatea, respectul de sine; nu ai face nimic pentru a scadea in ochii tai si consideri ca toti oamenii sunt demni de stima ta…

E usor sa-ti traiesti valorile cand totul e bine si cand ai certitudinea lor. Multi oameni au norocul de a nu se confrunta foarte des cu situatii ambigue, in care valorile sa fie puse la incercare. Nu scriu pentru cei cu certitudini; scriu pentru ceilalti. Pentru aceia care, la un moment dat in viata lor, au trebuit sa se confrunte cu o situatie ce a adus o umbra de indoiala asupra lucrurilor in care credeau, care le-au pus sub semnul intrebarii valorile existentiale. Scriu pentru aceia care s-au intrebat macar o data: asta sunt eu? chiar asta sunt eu?

A avea valori si a ti le trai, inseamna sa te confrunti si cu situatii in care a alege conform valorilor tale nu produce o mare fericire. In aceste situatii afli lucruri interesante despre tine. De exemplu faptul ca ceea ce credeai ca e o valoare fundamentala pentru tine nu este deloc asa. Sau descoperi ca folosesti un dublu standard in situatii diferite, traindu-ti valorile intr-o situatie si facand alegeri contrare valorilor tale in alta situatie. Sau descoperi ca este extrem de greu sa traiesti conform valorilor tale aflandu-te sub presiunea valorilor generale ale societatii.

Spre exemplu, ce faci atunci cand esti in cuplu cu un partener extrem de inadecvat social, pe care il iubesti, si care iti mai este si infidel? A trai conform valorii tale, adica iubirea, inseamna sa iti accepti partenerul cu toate aceste caracteristici… si comportamente… Chiar daca n-ai trecut prin aceasta situatie, iti poti imagina cat de dificil poate fi. Sa vezi cand chiar esti in situatie cum se simte! Sau, un alt exemplu, ai o credinta puternica si apare un eveniment nedorit in familie, spre exemplu o boala indelungata a cuiva iubit sau moartea partenerului. Cati pot oare sa-si pastreze serenitatea credintei? Sau, alt exemplu, iti critici copilul si il pedepsesti, fiind convins ca ai facut dreptate si asa e bine, dupa care te apuca remuscari ca, deh, totusi e copilul tau, si acum sufera pedepsit in camera lui… Ce faci? Te duci la el sa-l impaci si ii dovedesti ca dreptatea e importanta pentru tine doar la nivel declarativ si esti de fapt ambivalent? Sau nu te duci la el si copilul va resimti raceala afectiva, abandonul, si in final, lipsa de iubire?

Ce faci cand iti iubesti tara si trebuie sa emigrezi pentru ca nu ai bani? Te condamni la o viata mediocra, in lipsuri, tarandu-te de pe o zi pe alta, in numele iubirii? Sau calci peste tine, decizi ca meriti mai mult, dar te tarasti in strainatate de dorul tarii, suportand si xenofobia alorlalti? Te apuci de libera-initiativa in tara? Si daca nu te duce mintea? Faci dese calatorii in tara, in cazul in care ai ales sa pleci? Si daca vine un razboi sau nu mai ai bani si nu mai poti sa revii?

Nasol, nu?

Orice ai alege, vei pierde. Daca nu alegi, ai senzatia ca nu pierzi nimic, dar de fapt iti perzi timpul vietii si imbatranesti in dubii.

In mod constant, in psihoterapie, orientez oamenii catre descoperirea valorilor proprii, alora autentice. Uneori e simplu, oamenii doar au uitat. Alteori decopera ca au de fapt alte valori decat cele pe care le afirmau, sus si tare. Si deseori oamenii nu sunt deloc constienti de valorile lor, luand decizii absolut inconstienti si ne-stiind de ce lucrurile nu merg in mod satisfacator. Unii spun ca la acesti oameni trebuie sa le creezi valorile. Eu spun ca trebuie sa ii ajuti sa si le aleaga.

Atunci cand ti-ai stabilit setul si ierarhia de valori, e bine. Dar nu e suficient. Mai trebuie sa te si responsabilizezi in raport cu valorile tale si cu ierarhia lor. Adica, trebuie sa ti le traiesti. Adica, te asumi, asa cum esti. Asta e deja mai bine. Urmeaza apoi sa poti sa lupti pentru valorile tale atunci cand conditiile vietii sunt ostile. Atunci cand e senin, totul e bine, dar doar pe furtuna poti sa vezi daca ai curajul sa-ti pastrezi valorile intacte. De aici lucrurile arata si mai bine, dar viata nu mai e o fericire constanta; inveti sa accepti ca a-ti trai valorile presupune si neplacere.

Valorile se schimba uneori cu timpul. De fapt, ele nu se schimba; tu te schimbi. Mai exact, tu decizi sa schimbi ordinea din ierarhia valorilor, pentru ca asa ti se pare ca e mai bine. Daca asumi si consecintele situatiei nou aparute in urma deciziei, e si mai bine.

In mod constant, verific daca traiesc conform versiunii actuale a ierarhiei valorilor mele. Uneori ajustez comportamentul, alteori intru in dezbatere pentru a modifica ierarhia. Deseori doare. Dar daca nu traiesc conform valorilor mele, se intampla fenomenul microtraumelor; in fiecare zi mai rup o particica din mine. Nu se vede de la o zi la alta, e ca un parazit care se hraneste putin cate putin din tine; nu il vezi, nu il resimti. Dar dupa luni sau ani, vezi ca ai slabit. Te uiti in oglinda. Sau iti spun ceilalti. Si te prinzi sau iti spune psihoterapeutul ce s-a intamplat. Si iti cauti din nou valorile. Si vezi ca nu ti le mai recunosti, pentru ca au devenit o masa amorfa datorita bagatelizarii la care le-ai supus zi de zi de zi… Te-ai blazat. Si ce te faci?

Daca ai bani, sau daca ai psihologi sau terapeuti prin jur, ceri ajutorul. Daca nu, vii modest, inapoi, catre valorile tale, catre ultima ierarhie a valorilor de care iti mai aduci aminte. Incepi sa te re-cauti, sa te re-gasesti. Intri in “safe mode”, ca la calculatoare: ultima versiune stabila a valorilor tale existentiale… Si incepi sa le traiesti. Picatura cu picatura. Pas cu pas. Lacrima cu lacrima. Si te tii de ele. Si, daca stima ta de sine a ramas cat de cat intacta, refuzi sa traiesti alte valori in afara de cele ce iti apartin. Si te infurii. Si plangi. Si doare. Dar stii ca doar asta este calea.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s