Tacere

Sunt deprimat!

Stau la masa cu ea, si imi vine sa mor. Lipsa de energie, lentoarea gandurilor, somnul care imi ingreuneaza pleoapele, totul face peisajul dificil de perceput. Ma misc ca prin somn, vad camera ca prin somn, ma intreb daca visez sau nu. O intreb daca visez sau nu. Imi spune ceva, dar pana sa aud raspunsul deja l-am si uitat. Raman nedumerit: visez sau nu? De fapt nici nu conteaza.

Privirea mea se opreste pe mana mea, intinsa de-a lungul mesei, in incercarea de a sprijini un corp ce vine in fata, parca tras de greutatea capului. Ii povestesc ca am avut o zi grea. Nici ea nu a avut o zi mai buna. O aud ca printre franjuri de difractie. Nu-i retin cuvintele, ci doar apare in mintea mea ideea ca da, si pentru ea totul a fost greu azi. Doar ideea, doar senzatia ca, fara detalii inutile.

A fi depresiv e o stare diferita pentru mine. Am mai trecut prin tristeti, m-am ridicat din toate. Din asta inca nu pot. Dintai iti pierzi energia oricat de mult ai dormi. Dup-aia vine trezitul pe la 4-5 noaptea si uitatul pe pereti. Apoi vine dimineata in care te uiti la mancare si nu-ti vine sa mananci nimic. Si apoi vine inserarea, intunericul, repetitia generala pentru moartea care ma asteapta la finalul zilelor mele. Seara e „preferata” mea, atunci cand toate pisicile sunt negre… Atunci sunt tentat sa las o lumina deschisa undeva prin casa, un soare artificial care sa imprastie negurile…

Ii simt mana cum ma mangaie pe bratul intins de-a lungul mesei. Degetele ei aluneca pe pielea mea si ma rup din visare. Ma uit strain la aceleasi degete care inainte imi aduceau atata bucurie cand le vedeam. Actul de a fi mangaiat este dezbracat brutal de fantasmele iubirii; ramane doar o atingere a doua epiderme. Tabloul se prezinta in nuante simple, de alb, gri si negru. Lipseste culoarea, lipsesc culorile.

Tacere. Ma mangaie si doar atat. Prin ochii mei, o privesc din adancul meu. Mi-as dori sa-mi spuna ceva, o banalitate, un lucru stupid, orice. Tace in continuare. Imi respecta tacerea?

Mi-as dori sa-mi spuna ca totul e trecator in viata. As vrea sa aud ca si maine e o zi. As vrea sa imi spuna ca dupa ploaie vine soare, oricat de tampita e afirmatia asta pe care am spus-o si eu de sute de ori la altii, chiar daca nu credeam nici eu in ea. Uneori ai nevoie sa auzi orice, chiar si o tampenie… Uneori vrei sa fii mintit, sa ti se dea sperante desarte, optimism lipsit de realism, cuvinte fara acoperire in realitate. Uneori vrei sa auzi ceva ilogic, irational, absolut prostesc, doar sa auzi ceva…

Tacere.

Adu-mi aminte de mine, cel care m-am batut cu atatea probleme si m-am ridicat de fiecare data! Adu-mi aminte de sirul lung de victorii care m-au adus in clipa prezenta! Adu-mi aminte ca m-am ridicat din boli, din suferinte, din incercari! Spune-mi ca o sa treaca! Spune-mi ca dupa un somn bun lucrurile arata mai bine! Spune-mi ca simti ca totul va fi bine chiar daca nu crezi nimic din astea! Minte-ma! Si depresia mea e o minciuna! De ce nu imi spui o minciuna pozitiva!?

Tacerea continua. In sinea mea, o rog sa spuna ceva, orice… Prin fata mea flutura bunica mea, care tacea in acelasi fel. Un trecut ce incearca sa se deruleze in prezent este oprit la limita. Nu, nu vreau sa stiu de unde vin toate, nu mai vreau sa analizez. Am facut-o in trecut, imi stiu demonii.

Tace si separarea dintre noi creste in sufletul meu. Oare de ce nu-si permite sa injure situatia in care ne aflam? Chiar, ar fi o idee buna! Sa injuram viata asta, greutatile, sa facem haz de necaz! Asa face romanul! Si eu sunt un roman, chiar daca am valori foarte diferite de romanii de azi. Romanul radea in fata mortii si facea glume cu Moartea care venea sa-i ia sufletul…

Taraitul unui telefon ma smulge si ne smulge din lumile noastre care par ca nu se mai ating. Imi privesc bratul intins pe care se simt inca atingerile ei. Privirea mea patrunzatoare, acea privire careia nu-i scapa nimic, vede cum ultimele fire de par de pe bratul meu se ridica de pe urma greutatii atingerii degetelor ei. Au mai trecut niste clipe de ingrozitoare singuratate in doi.

Advertisements

One thought on “Tacere

  1. mi-a placut…nu esti depresiv…vrei s-o faci sa inteleaga…pic cu pic….daca doreste sa se schimbe,daca tine suficient la tine,va reusi…dar…trebuie sa aiba si rabdare si timp…iar acestea din urma sunt deficitare….te sarut si…tare mi-e dor de tine….

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s