Chance, malchance, qui peut le dire?

The same story in French, Romanian & English.

Il y avait, dans un village, un homme très pauvre qui avait un très beau cheval. Le cheval était si beau que les seigneurs du chateau voulaient le lui acheter, mais il refusait toujours.
“Pour moi ce cheval n’est pas un animal, c’est un ami. Comment voulez-vous vendre un ami?” demandait-il.
Un matin, il se rend à l’étable et le cheval n’est plus là.
Tous les villageois lui disent : “On te l’avait bien dit ! Tu aurais mieux de le vendre. Maintenant, on te l’a volé… quel malchance!”
Le vieil homme répond “Chance, malchance, qui peut le dire?”
Tout le monde se moque de lui. Mais 15 jours plus tard, le cheval revient, avec tout une horde de chevaux sauvages. Il s’était échappé, avait séduit une belle jument et rentrait avec le reste de la horde.
“Quelle chance !” disent les villageois.
Le vieil homme et son fils se mettent au dressage des chevaux sauvages. Mais une semaine plus tard, son fils se casse une jambe à l’entraînement.
“Quelle malchance !” disent ses amis. “Comment vas-tu faire, toi qui est déjà si pauvre, si ton fils, ton seul support, ne peut plus t’aider!”
Le vieil homme répond “Chance, malchance, qui peut le dire?”
Quelques temps plus tard, l’armée du seigneur du pays arrive dans le village, et enrôle de force tous les jeunes gens disponibles.
Tous… sauf le fils du vieil homme, qui a sa jambe cassée.
“Quelle chance tu as, tous nos enfants sont partis à la guerre, et toi tu es le seul à garder avec toi ton fils. Les nôtres vont peut-être se faire tuer…”
Le vieil homme répond “Chance, malchance, qui peut le dire?”

 

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:
“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”
Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.
Toţi sătenii i-au zis: “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”
“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”
Toţi au râs de el. După 15 zile însă calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
“Ce mai noroc!” strigară sătenii.
Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai nou veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.
“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”
“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.
După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusâşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”
Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”

 

A farmer’s horse ran away one day and all the villagers came to him saying, Oh what bad luck you’ve had! Your horse that you need to do your work is gone!
The farmer shrugged his shoulders and said: “Good luck, bad luck. Who knows?”
Several days later, the farmer’s horse returned, followed by a herd of wild horses!
Oh what good luck you have, cried the same villagers! Not only has your horse returned, he has brought you many horses!
The farmer again shrugged his shoulders and said: “Good luck, bad luck. Who knows?”
One day not long after, the farmer’s son was trying to break one of the wild horses. He was thrown off the horse and broke his leg.
Oh what bad luck you have! Cried the villagers. Now your son has a broken leg. Who will help you?
The farmer shrugged his shoulders and said: “Good luck, bad luck. Who knows?”
Not long after, as the son was recuperating, an army came through the village and took all the young males to fight in a war in another region. They did not take the farmer’s son because of his broken leg.
Oh what good luck you have! The villagers cried once again. Your son has been spared being taken off to war because of his broken leg!
The farmer shrugged his shoulders and said: “Good luck, bad luck. Who knows?”

Advertisements

5 thoughts on “Chance, malchance, qui peut le dire?

  1. Pingback: Positive Intelligence – Shirzad Chamine | Cezar's Space

  2. Pingback: The Judging Bias | Cezar's Space

  3. Pingback: Your Time Is Limited… | Cezar's Space

  4. Pingback: Stând în propria ta lumină | Dr. Cezar Danilevici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s